Moto: "cică vine trenul singur şi scalen,/ vine să ne spună ultimul refren:/ nu mai vine, astăzi, trenul celălalt.../ nu mai are gară, nu mai are cald/ n-ochii celor care aşteptau, atunci,/ vorbe lăcrămate şi picioare lungi.../ celor care, iată, pun scrisori pe foc,/ visul şi urechea tristului Van Gogh!" (anonim folk)
Vino încet! vino încet!.../ în mărul dinspre Nazareth,
mugurii stau în sinea lor/ şi te aşteaptă până vor
vedea tocmai de mult că vii.../ şi-or da-n Florii, şi-or da-n Florii!
Şi-or da-n Florii, şi-n frunze-or da/ din ochii lor în Calea ta
cel gând...(mereu acelaşi gând).../ precum în Cer şi pe Pământ...
cel dor...(mereu acelaşi dor).../ uşor la greu, greu la uşor...
nu te grăbi, Plecarea mea!.../ nu te grăbi, Sosirea mea!...
Oare de ce să te grăbeşti,/ Fecioar-a Limbii Româneşti,
când mărul dinspre Nazareth/ stă fără timp şi foarte-ncet,
şi face poame pentru toţi?.../ ştiu că şi vrei, ştiu că şi poţi
să crezi puţin când e prea mult,/ să crezi mai mult când te ascult,
Sosirea mea (de tot) că vii.../ (să dea-n Florii, să dea-n Florii)...
fără de care umbra ta/ nu ar mai fi, Plecarea mea!
Mărul dinspre Nazareth (pastel preventiv) Scris de Ion Zimbru

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie: