Busuiocul şi cimbrul de grădină sunt cunoscute şi folosite mai ales drept condimente, mai ales în ţările vestice. Ele au însă şi alte indicaţii şi recomandări de care este bine să ţinem seama.
Datorită componentelor din uleiul esenţial, cimbrul de grădină are proprietatea de a elimina gazele din intestin, precum şi acţiune expectorantă, potrivit "Ghidului plantelor medicinale şi aromatice", volum coordonat de farmacologul dr. Ovidiu Bojor. Uleiul esenţial nu se recomandă însă nici pentru uzul extern, pentru că irită pielea şi mucoasele, însă planta poate fi utilizată sub formă de infuzie pentru stimularea apetitului, ca antidiareic şi, mai rar, în bronşite.
În asociere cu busuiocul, cimbrul de grădină poate înlocui sarea din alimentele dietetice, potrivit sursei mai sus citate. Infuzia se prepară din două linguriţe de plantă la o cană cu apă. Se beau două-trei căni pe zi. Uleiul esenţial de busuioc are acţiune antidepresivă, antispastică, digestivă, expectorantă şi profilactică în boli infecţioase.
Datorită compoziţiei foarte bogate a uleiului volatil, busuiocul este recomandat în tulburări gastrointestinale şi ale căilor respiratorii. Uleiul volatil obţinut prin antrenare de vapori are numeroase utilizări terapeutice: extern, ca insectifug şi calmant al înţepăturilor de insecte, sub formă de aerosoli în bronşite, tuse, sinuzite. Totodată, este un stimulant al sistemului imunitar în guturai, gripă, boli infecţioase, în afecţiuni ale sistemului nervos – anxietate, frică – în depresii, oboseală, insomnie, migrene, tensiune nervoasă.
Planta se prepară sub formă de infuzie dintr-o lingură de frunze şi flori la o cană cu apă. Se bea câte o cană după mesele principale. Intern, uleiul volatil se foloseşte foarte diluat – zece picături la 100 de grame de ulei comestibil – din care se ia câte o linguriţă tot după mesele principale. Este contraindicat în timpul sarcinii, iar unele persoane pot avea intoleranţă, precum şi piele iritată dacă folosesc uleiul în cantităţi mari.
