Gălăţeanca Anymary Zaharia a fost internată, la începutul anului, la Spitalul Judeţean Brăila, pentru o problemă chirurgicală. Impresionată de modul în care a fost tratată în unitatea medicală, atât ca pacient, cât şi ca om, femeia a adus la redacţie o scrisoare de mulţumire în care vorbeşte despre medicul chirurg care a operat-o şi despre echipa sa medicală. Redăm mai jos o selecţie din cele scrise de pacientă, pentru a arăta şi cealaltă faţă, cea umană, a sistemului medical românesc.
"Medicii sunt precum militarii: ştiu când pleacă de acasă, dar nu ştiu când se-ntorc. Odată ce-l întâlneşti pe dr. Stavru Polatos, un medic în vârstă de 41 de ani, vei înţelege că este unul din medicii pasionaţi de meserie, un om căruia îi place punctualitatea, corectitudinea, este blând, plin de umor, cu zâmbetul pe buze, un om cu suflet mare. De şase ani este medic la Spitalul Judeţean Brăila, iar din 2018 este medic primar chirurg, post pe care l-a dobândit prin concurs, după rezidenţiatul efectuat la spitalele "Cantacuzino" şi "Elias" din Bucureşti.
Din fragedă copilărie a fost influenţat să "nu" aleagă profesia de medic şi specialitatea chirurgie, deoarece tatăl său, Nicolae Polatos, este şi el medic chirurg. Un tânăr ambiţios, cu idealuri, dr. Stavru Polatos profesează alături de echipa formată din două generaţii: medicii cu foarte multă experienţă şi medicii tineri. Scopul lor este acela de a salva vieţile pacienţilor. Când dr. Stavru Polatos intră în sala de operaţii, alături de echipa sa, toţi se ghidează după principiul „aici şi acum”.
În cazuri mai dificile, dr. Polatos Junior, aşa cum îmi place să-i spun, se consultă cu tatăl său, dar şi cu ceilalţi medici din spital. În timpul rezidenţiatului a avut o colaborare sporadică cu tatăl său, în Brăila, în gărzile de noapte, deoarece lucrau în secţii diferite. Stând de vorbă cu dr. Stavros Polatos Nicolae, acesta mi-a spus: „Niciun pacient nu este identic cu altul, chiar dacă este vorba despre aceeaşi operaţie. În funcţie de bolnav, abordarea chirurgicală, tratamentul şi recuperarea sunt diferite. În această profesie, medicul însuşi trebuie să-şi fie cel mai aspru critic”.
Printre cazurile grave pe care le-a abordat, dr. Polatos enumeră două: o intervenţie făcută unui pacient cu cancer de colon şi care înainte fusese operat în altă ţară şi un caz de hemoragie digestivă după o pancreatită acută. În ambele situaţii, totul s-a rezolvat cu bine pentru pacient, iar acest lucru se datorează, spune medicul, muncii în echipă. „Chirurgia de urgenţă” este nişa în care s-a regăsit, spune dr. Polatos, nu contează volumul de muncă, orele de studiu, ci faptul că pacientul pleacă sănătos acasă", scrie Anymary Zaharia.
