Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) umblă ceva, umblă cineva,
umblă prin SPATELE CUVINTELOR -
chiar acum umblă ceva/cineva prin spatele cuvintelor,
și caută poarta, și caută ușa, și caută fereastra,
și bate, și bate, și bate,
dar nimeni nu vede și nimeni nu aude,
parcă toate sunt chioare și surde
și închise și încuiate în lumea asta
plină cu iubiri și dușmănii ne/vertebrate (!)
(!) umblă ceva/cineva prin FAȚA CUVINTELOR -
chiar acum umblă,
și tot la fel caută și bate,
și tot la fel nimeni nu aude și nu vede,
și parcă totul se ascunde după același perete,
și parcă nimeni nu-și re/cunoaște vina,
și nimeni din tot împrejurul nu se duce până la poartă,
până la fereastră, până la ușă când se întâmplă strigătul:
deschideți, deschideți, sunt EU, sunt LUMINA (!)
