Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Motto: "trebuie să trăim astfel încât moartea
să fie un act de incontestabilă importanţă"
(Anatole France)
(!) cred că s-a dus - aştept să se întoarcă
atunci, măcar aşa, din întâmplare,
fiind c-o cheamă-n lacrima mea largă
DULCEAȚA ECHILIBRELOR PRECARE (!)
(!) cred că s-a dus - şi nu a vrut să lase
o vorbă desenată pe ţărână
şi colburi, despre rochii de mătase,
muiate-n stele, noaptea, la fântână (!)
(!) cred că s-a dus - şi nu mai vrea să vină
şi nu mai vrea să ştie despre mine
nici un cuvânt de când era lumină
şi n-aveam nopţi atâtea de puţine (!)
(!) dar nu-i nimic - nimicul mă-mpresoară,
vrea să mă doară, însă nu mă doare
fiindcă am să-i dau la primăvară
AMARUL ECHILIBRELOR PRECARE (!)
