La noapte, după ce răsare toată luna, te aştept în livada cu vişine... vreau să-ţi spun şi să vezi cum cerul nu mai are pe ce să se sprijine, cum e gata să se desprindă şi să alunece şi să cadă pe pământ, unde ai mai fost fiindcă eşti şi unde am mai fost fiindcă sânt!   Hai, nu mai sta pe gânduri, trebuie să vii repede în această livadă... uite, chiar acum se sfărâmă luna, chiar acum începe să cadă, chiar acum aud căderea cerului pe mine, chiar acum se aud ...

Locomotiva aleargă prin noapte, spre Bereşti, şi face ca toţi dracii. Iată, se aude cum mecanicul dă din aburi şi din fum şi din fluier. Trenul face ca trenul...Eu fac, uite-aşa, ca locomotiva, ca vagoanele! scot fumuri şi aburi şi sunete pe nări şi pe urechi...aşa de mult m-am "lipit" de Miţa! şi aşa de mult se bucură (şi ea) că se apropie tunelul dintre Bereşti şi Tălăşmani, cel mai lung tunel din ţară, tunel în care se pot întâmpla multe aventuri şi multe groză ...

Moldova iese azi la drumul mare: e gata, nu mai poate aştepta, s-a săturat de vorbe fără noimă... strigă şi cere cer Moldova mea! Toţi vin s-o vadă, fără osebire, vin cu păreri şi gânduri fel de fel... din altă lume, vechi şi fără capăt, vine paltonul cu poetu-n el! Vine poetul, faceţi loc să treacă, nu se opreşte, nu vă ia nimic... vrea să vă lase câteva cuvinte şi lângă fiecare un covrig! Ce-a fost acest poet să înţeleagă şi să descrie voastrei întrebăr ...

Şi, dacă n-are flit la ea, n-are cu ce să mă dea, nu? Dar dacă, cine ştie, îmi dă papucii? Dacă mă trage pe dreapta? Dacă mă trage pe sfoară? Dar dacă mă duce cu zăhărelul, cu preşul, cu...!... Sigur că da! o întreb aşa, subtil şi de sanchi, dacă are în geantă substantivele de mai sus, şi-mi răspunde la fel de criptic, surâzând nonşalant: "eu nu umblu cu de-alde astea, dulcele mei companion! eu sunt campioană la sinceritate! eu niciodată nu mă joc de-a sufletele ...

Ultimul somn în moldo/răsărită, cu moldo/doamna mea în moldo/vis... potop de galben şi adulmecare şi libertate... ca un geam deschis încolo şi încoace, înainte şi înapoi... aşa moldo/noroc doar doi sin/ucigaşi avură-n lume: micul Ion şi marele Van Gogh!... Sin/ucigaşi... altfel, nu se cuvine şi nu se poate... şi nici nu-i frumos să păcăleşti, bleg şi-ntristat de viaţă, o moarte-n nordul cestui moldo/jos... nu-i bine, când începe să se surpe cel verde metaforic sau ...

Mă sui în trenul de 21. Din Galaţi mă sui. Vreau să ajung în Iaşi, la poetul Ioanid Romanescu, "poştaş" la redacţia revistei "Convorbiri literare". Cu melcul ăsta merg până în Bârlad, iar de acolo am să iau un tren mai accelerat dinspre Bucureşti. Ştiu că, oricum, până dimineaţă, am să mă dau jos în gara capitalei Moldovei din totdeauna. Am să mă dau jos şi am să simt iar aroma de odinioară a celui mai binecuvântat Văzduh. Am să mă dau jos şi am să Văz Duhul ...

Am fost la mama... (şade lângă tata)... mi-au spus să stau cuminte şi încet, mi-au spus că Veşnicia este gata să-nceapă steaua altui Nazareth!   Am fost la tata... (şade lângă mama)... aşteptători şi blânzi ca doi plecaţi să-nceapă alt "si vis amari, ama"... printre ne/muritori emcepătraţi!   Am fost să-nflăcărez o lumânare înaltă de la cer până-n pământ, poate aud cum vede fiecare dacă mă ţin de suflet şi cuvânt!   Tata-i cărare, mama e ograd ...

Zdravănă ploaie! Cam cu piatră! Cu piatră, fără piatră, ploaia aceasta-i nestemată! Aşa zic oamenii de la "ţară" (cum se fasolesc cei de la oraş). Cei de la oraş nu zic aşa. Cei de la oraş, huruind de prostie şi aroganţă, urlă că nu-i bună ploaia, că le intră apa-n gât şi le inundă locul unde le-a stat sufletul, dar le-a fugit în alte carcase. Urlă că vor senin, că pleacă la mare să-şi plimbe construcţiile damblagite şi inutile, alcătuirile lor din resturi şi ...

(pentru doamna învăţătoare Rodica Răşcanu, La mulţi ani!) Vreau să vă spun ce nu aţi auzit niciodată: între cal şi călăreţ nu există semnul egal... calul te duce unde vrei, dar nu te întreabă părerile lui Napoleon despre incursiunile lui Hanibal! Cavaler al Veselei sau al Tristei Figuri, călăreţul ajunge la Roma, ajunge la Piramide, ajunge unde vrea... dar nu se întreabă dacă domul cal mai are potcoave, dacă mai are copite! Vreau să vă spun că trecerea noastră n ...

Are trei picioare. Merge aşa. Nu, are patru picioare. Dar unul, dreptul din faţă, îi atârnă inert, inutil. Văd că nu-l poate pune pe pământ, pe asfalt. Şi nici nu poate scăpa de el. Oare îl doare? Mă uit în ochii lui. Nu plânge. Dacă nu plânge, înseamnă că nu-l doare. Aşa cred eu. Dar dacă-l doare, însă nu plânge? E posibil, nu? Dar dacă nu ştie să plângă? E posibil, da? Vrea să traverseze cu ceilalţi. Că nu-i singur. E cu mulţi fraţi, cu multe surori, cu mul� ...