Reţeta priorităţilor în infrastructură – apă potabilă, canalizare şi drumuri Alimentarea cu apă, canalizarea şi drumurile au fost principalele obiective în materie de obiective pe partea de infrastructură avute în vedere de primarul din Cudalbi, Ştefan Drugan. Pas cu pas, proiect cu proiect, lucrurile încep să iasă „la lumină”, dar asta nu înseamnă că se fac toate chiar cum ai bate din palme.
„Unul dintre motivele pentru care mi-am propus să vin la primărie (în 2012 – n.r.) a fost şi acesta – că pe PNDR-ul vechi nu s-a accesat în comună niciun euro. Iar cea mai mare durere a fost că localitatea nu s-a înscris în masterplanul Apă-Canal. O să ne coste mult pentru a-i ajunge pe alţii din urmă, pe o chestiune care se putea face pe bani europeni, dar important este că am început să urnim lucrurile”, ne spune primarul Ştefan Drugan.
S-a început cu partea de alimentare cu apă, iar în prezent, pentru 90 la sută din localitate problema a fost rezolvată. Totul, doar cu resursele financiare disponibile la nivelul comunei! „Am reuşit în 5 ani să avem apă potabilă în aproape toată localitatea. Au fost investiţii mari – undeva la 1,1 milioane de lei - am forat încă două puţuri noi, reţea de vreo 4,5 km, am mai cumpărat un bazin, avem o stocare de vreo 700 mc de apă. N-a fost uşor, dar am reuşit. Acum avem 1.500 de abonaţi”, ne explică primarul din Cudalbi.
După alimentarea cu apă, pasul următor este realizarea reţelei de canalizare. Cudalbiul are deja „pe ţeavă” două proiecte – unul de înfiinţare a reţelei de canalizare, de 4,18 milioane de lei, cu bani europeni, iar proiectul de extindere a reţelei, plus staţia de epurare, cu finanţare prin PNDL – lucrări de 21,4 milioane de lei.
„Prin urmare, la canalizare, cu vreo 6 milioane de euro reuşim să acoperim cam 65 la sută din localitate. Oricum, arterele mari, magistralele principale vor fi peste tot. După asta, cine vrea neapărat, o să se unească, aşa cum au făcut şi la apă, pentru extinderea reţelei. Undeva până în 10 martie vom avea, cred, urcate pe SEAP licitaţiile, iar dacă avem noroc de un constructor mare, care să aibă forţa financiară să se mişte repede, cred că putem termina lucrările cam într-un an. Dar dacă este să ne luăm o marjă de siguranţă – că nu ştii niciodată cât îţi ia procesul de achiziţie – eu cred că, până în doi ani, cel mult, se încheie problema cu canalizările. Dacă n-avem contestaţii, până în vară sperăm să avem un câştigător şi un grafic de execuţie”, zice Ştefan Drugan.
Pe partea de drumuri, prin proiectele derulate în comună, în ultimii ani s-au făcut asfaltări pe 4,5 km, plus şanţurile şi podeţele aferente. „Am luat cele mai circulate artere din localitate şi am făcut cumva în cruce. Avem pe Valea satului în jur de trei kilometri, iar pe Drumul Mare, care traversează localitatea de la est la vest, încă un 1,5 km. Au fost nişte încurcături aici, că unul dintre constructori a intrat în insolvenţă. A rămas un subcontractor, cu el vom termina – mai avem cam 10 din partea cu şanţurile pe o porţiune de drum, dar până în primăvară se finalizează şi aceste lucrări”, mai zice primarul.
Sediu de Primărie cu mai puţină birocraţie
Chit că nu duce lipsă de planuri mari, administraţia locală din Cudalbi funcţionează astăzi „cu birourile în trei luntri”. „Acum, taxele şi impozitele sunt într-un loc, primăria „centrală” – cu secretar, contabilitate, asistenţă socială şi compartimentul de achiziţii într-o altă parte, iar registrul agricol şi evidenţa populaţiei în altă parte. Vă daţi seama, nu-i comod nici pentru noi, dar nici pentru cetăţeni. Uneori, pentru o hârtie sau pentru o lămurire trebuie să mergi dintr-un capăt în altul al comunei. Aşa că, fără doar şi poate, chiar aveam nevoie de un sediu nou, să nu mai umble lumea aiurea”, ne spune primarul Ştefan Drugan.
Pentru rezolvarea problemei s-au pus la bătaie 1 milion de euro. Proiectul pentru noua Primărie a fost gata prin 2016, s-a dat drumul la licitaţie şi vreo 43 de constructori şi-au prezentat ofertele. A câştigat o asociere de firme – una din Galaţi, una din Brăila, s-a dat şi drumul la lucrări.
„Acum sediul e cam 40 la sută realizat, vorbim de partea mai grea: fundaţia, structura de rezistenţă, demisolul. Până în toamnă, Cudalbiul o să aibă o primărie nouă!”, ne spune Ştefan Drugan. Şi nu e vorba numai de sediu, în sine, ci şi de organizare. Noua primărie va avea un flux bine definit de lucru cu cetăţenii, de la tot ce ţine de obţinerea unor documente, audienţe sau pur şi simplu obţinerea unor informaţii. Altfel spus, mai puţine „hârtii” şi birocraţie.
Încasări mai mari la bugetul local
Creşterea încasărilor la bugetul local din taxe şi impozite e unul dintre motivele de mândrie pentru primarul din Cudalbi, Ştefan Drugan. „Când am venit eu la primărie se încasau 11 miliarde de lei vechi, din 2013 am sărit la 25 de miliarde de lei vechi, tot cu oamenii şi agenţii economici care erau, că alţii n-au venit…”, ne explică primarul.
Tot secretul? Aplicarea legii. „În mod normal, orice act ce ţine de Primărie de care cetăţenii au nevoie, se eliberează doar în baza unui certificat fiscal, cum că nu sunt înregistrate datorii. Înainte nu prea se ţinea cont de asta. Şi am zis că ar trebui făcută puţină ordine aici. Am început procedural – am şi avut noroc, am discutat cu cineva de la Finanţe şi ne-a învăţat cum să facem. Şi am aplicat procedura – somaţii de plată, înştiinţări. Altfel spus, ne-am făcut treaba, cum scrie la lege. Iar omul, când vede că ai un document trimis, ia lucrurile mai în serios”, ni se explică. Iar încasările mai mari la buget au însemnat, în ultimă instanţă, resurse mai multe pentru proiectele de modernizare. Prin urmare, banii tot la oamenii se întorc.
"Când s-o împărţit bugetul"
În materie de gestionare a fondurilor bugetare, primarul din Cudalbi, Ştefan Drugan consideră că ar fi binevenite, la nivel instituţional, o serie de schimbări: „Cred că ar mai trebuie „periate” entităţile astea. Ar trebui, de exemplu, ca pe sumele împărţite la bugetul local să fie un standard – o sumă per capita şi pe suprafaţa intravilanului - şi să mă gospodăresc cum cred. Dacă fac un management bun al localităţii, lumea mă mai alege, dacă nu, vine altul. Când stai cu mâna întinsă la unul sau la altul, nici nu poţi să-ţi croieşti un buget, să știi pe ce poţi să te bazezi!”.
Creşteri salariale, după buget
Personalul din administraţia publică locală a comunei Cudalbi a beneficiat în ultima perioadă, ca peste tot în ţară, de măriri de salarii. Primarul Ştefan Drugan spune însă că au avut grijă să nu se întindă „mai mult decât ţine plapuma” bugetului local. „Şi la mărirea asta de salarii a fost o „capcană”, că a fost lăsată la latitudinea noastră. Şi eşti prinşi între cetăţean şi salariaţii cu care lucrezi zi de zi. Una peste alta, la ce măriri s-au făcut, am mers în limita bugetului de care eram siguri. Ne-am uitat la ce încasăm noi şi am încercat să las rezerve şi pentru utilităţi. Ne-am încadrat în banii aceştia pentru ca, indiferent ce s-ar întâmpla, să nu depindem de banii din exterior. Am operat măriri, dar nu sunt extraordinare. Ideea e că nici nu stă nimeni cu tine cu minimul pe economie şi cu responsabilităţi cât casa pe capul lui. Să ai un contabil bun, un economist bun, un inspector fiscal sau agricol bun, aici e problema. Iar acum avem un salariul mediu cam de 2.200 lei net, pentru un referent, dar avem şi salarii apropiate de minim pentru funcţiile fără studii”.
La gura sobei, poveşti despre pepenii de altădată
Pe vremuri, pepenii „made in Cudalbi” erau un fel de brand al judeţului Galaţi cunoscut în multe locuri din ţară. Din păcate, din pepenii de altă dată au rămas mai mult… poveşti de spus la gura sobei. Acum, altele sunt obiceiurile de consum, alte interese economice „se macină la moară”. Dar indiferent cum o dai, cu cele 14.000 de hectare înregistrate, comuna Cudalbi rămâne legată de agricultură.
„Cred că localitatea noastră are cei mai mulţi fermieri declaraţi la APIA – suntem undeva la 1.600. Asta înseamnă şi cel cu un hectar, cu două, dar şi cel cu 150 de hectare sau chiar mai mult. În general, sunt afaceri care merg, dacă ai o afacere ceva mai măricică, să sari de 50 de hectare, dar mai bine să ai măcar 100 ha. Cu subvenţia pe suprafaţă, cu un an mai bunicel, se poate câştiga ceva mai bine. În general se merge pe cultura mare – cereale, rapiţă, floarea-soarelui. Nu prea rămâne palmă de pământ necultivată”, ne spune primarul Ştefan Drugan.
„Cu pepenii povestea e ceva mai încurcată. Mai sunt pepeni, dar nu cum erau odată. Ce probleme au fost? În primul rând, înainte, cei mai mulţi bani se făceau pe „trufanda”, când ieşeai primul. Acum, când sunt pepeni tot anul – nu spun de unde sunt aduşi, dacă au sau nu gust - , nu prea mai scoţi bani pe „trufanda”, iar acesta e unul dintre motivele pentru care nu mai merge chiar atât de bine. În al doilea rând, sunt din ce în ce mai puţini cei care mai mănâncă pepeni – s-au schimbat obiceiurile de consum – tineretul, de exemplu, preferă mai mult sucurile. Pepenii au rămas mai mult o nostalgie, pentru persoanele mai în vârstă. În al treilea rând, e problema cu locurile în piaţă. S-a încercat treaba asta, ca producătorii să aibă locurile lor, să vândă la un anumit preţ, dar, din păcate, nu funcţionează peste tot. Sunt unii care deţin controlul în multe pieţe din România şi nu prea ai loc de ei….”, ni se explică.
Pe timpuri, pepenii de Cudalbi ajungeau până în capătul celălalt al ţării, la Cluj sau Târgu-Mureş. Acum, e drumul mai lung decât… câştigul. Mai merge vânzarea prin judeţe precum Bacău sau Iaşi, dar pe un segment tot mai îngust de cumpărători, beneficiile cultivatorilor de pepeni sunt tot mai puţine.
„A rămas bătaia asta, cine iese mai repede. Au apărut metode de cultivare noi, pentru a grăbi coacerea. Înainte mâncai pepeni în preajma zilei de Sf. Marie, în august. Acum, deja pe 20 iulie ai pepeni din zona noastră. Iar cei mai din sud, din Olt, fac şi mai repede”, mai spune Ştefan Drugan, el însuşi, în tinereţe, cultivator de pepeni.
Unii dintre fermierii din Cudalbi care cândva cultivau pepeni s-au reorientat spre legumicultura în solarii. Nu vezi atâtea culturi precum în Matca sau celelalte comune din jurul Tecuciului, dar, încet-încet, legumele de Cudalbi încep să câştige un loc pe piaţă.
„Cu solariile nu e ca în alte părţi, dar s-au mişcat lucrurile. Unii s-au constituit ca întreprinderi individuale, PFA-uri. Şi la culturile în solarii e o problemă cu preţurile de desfacere, care variază foarte mult. Dar dacă o familie îşi asigură traiul dintr-o astfel de activitate, tot e un câştig şi pentru ei, şi pentru comunitate”, arată primarul din Culdalbi.
În „profilul economic” al comunei Cudalbi mai intră doar câţiva crescători de animale, oierii ce au câte o stână de câteva sute de capete fiecare fiind ceva mai răsăriţi. În rest, singurul care mai înfloreşte în Cudalbi este micul comerţ - magazinaşe în care mai găseşti o pâine, ulei, zahăr sau alte bunuri de folosinţă imediată.
Formarea profesională, între dezinteres şi debusolare
Una dintre tentativele de a îmbunătăţi, cumva, profilul economic al comunei Cudalbi se face la Liceul tehnologic din localitate. Unitatea de învăţământ are profil agricol, dar s-au înfiinţat şi clase de mecanică, unul dintre agenţii economic interesat de noile generaţii de absolvenţi fiind Şantierul Naval Damen Galaţi.
„Damen a venit cu mai multe propuneri de colaborare, le-a pus şi la dispoziţie, la liceu, o serie de lucruri. Chiar acum, dacă nu mă înşel, le-au dat nişte aparate de sudură cu care să lucreze şi să se pregătească. Din păcate, nici copiii, nici părinţi nu prea sunt interesaţi de această direcţie. Elevii, de exemplu, se mai duc la Damen, fac practică, dar nu prea-i trage inima la lucru…”, spune cu o oarecare dezamăgire primarul Ştefan Drugan.
„De ce nu vor? Cred că e o problemă mai delicată aici, în ceea ce priveşte raporturile dintre părinţi şi copiii, unii pun prea mult accent pe ajutoarele sociale – inclusiv cele acordate pentru mersul la şcoală – şi mai puţin pe ambiţia de a realiza ceva în plan profesional, dar e şi o problemă în sistemul de educaţie. Cred că ar trebui un sistem centrat mai mult pe elev. La noi se fac şi multe bazaconii care nici de cultură generală nu folosesc şi ne alegem cu generaţii dezinteresate faţă de viitorul lor”, apreciază primarul.
Cu mai mult sau mai puţină educaţie, plecatul „afară” pare a fi, în prezent, soluţia universală pe care mulţi dintre tineri o întrevăd. Din Cudalbi, în jur de 2.000 de persoane au plecat să-şi caute norocul în străinătate.
Puţine case se mai construiesc
Prea multe cereri de locuri de casă, în Cudalbi, nu prea sunt, ne spune primarul Ştefan Drugan: „Mai avem solicitări din partea unor persoane care nu sunt din partea locului, cadre didactice, personal administrativ. Terenuri nu prea avem. Dar case s-ar găsi. Unele sunt părăsite de ani de zile. Se mai construiesc şi case noi, cam şase, şapte pe an. Din păcate, populaţia îmbătrâneşte, iar tineretul nu prea are tragere de inimă să rămână aici. Pe „hârtie”, Cudalbi are 7.300 de locuitori cu domiciliul aici. În realitate, zi de zi, în comună, dacă am rămas vreo 6.600”.
