Doliu la intrare în Primăria din Rădeşti. Sediul a fost construit de primarul Ioan Porumb, căruia rădeştenii îi datorează atât de multe, fiind printre puţini edili care chiar au sfinţit locul. Pe biroul său pâlpâie o lumânare, alături de o fotografie cu rama îndoliată şi ea. După cele patru mandate, a lăsat însă în urmă o comună care se laudă cu realizări neatinse de alte localităţi mult mai bogate şi mai apropiate de Galaţi.
Fiul său, Ioan Porumb, ne arată trei dintre agendele pe care le "administra" tatăl său. Planurile sale stabilite detaliat pe fiecare pagină mai respiră sub scrisul ordonat şi citeţ. Aici lista cu capetele de uliţe pe care le mai are de asfaltat, de la alde Miloi la Zamfira sau de la poarta lui Firică la Chirvase. Într-o comună în care anul acesta se va asfalta şi ultimul metru de drum de pământ. Altă listă cu sătenii care s-au branşat la reţeaua de canalizare şi, separat, cei la care trebuie să mai meargă din portă în poartă pentru a-i convinge. "Nu-i stătea în caracter să renunţe la nimic din ceea ce-şi propunea. De aceea a şi reuşit să facă atât de multe. Era refuzat azi, dar mâine de ducea din nou la respectivul. Aşa a obţinut bani pentru toate proiectele pe care le-a implementat. Şi-a dorit întotdeauna să rămână ceva de pe urma lui şi chiar au rămas multe", ne spune secretarul comunei, Vasile Niţă, care nici măcar nu e din Rădeşti, ci din Bereşti.
Cel care a dat Rădeştiului "autonomie"
Din 1968 până în 2004, Rădeştiul şi Cruceanu au fost sate componente ale comunei Bălăbăneşti. Ioan Porumb chiar a ocupat funcţia de viceprimar la Bălăbăneşti, dar pentru că nici aşa nu a reuşit să facă prea multe pentru satul natal, s-a luptat pentru recăpătarea autonomiei pentru aşezarea care numără peste 550 de ani de la prima atestare documentară. În 2004, a reuşit să recapete autonomia comunei. Oamenii au scăpat de drumuri lungi pentru fiecare adeverinţă. Dar au şi început o nouă viaţă în satul care nu pupase până atunci asfaltul şi nici nu ştia ce este electricitatea.
După 15 ani, cu toate condiţiile civilizate şi cu utilităţile aduse în bătătură, oamenii au uitat vremurile grele pe care le-au trăit odinioară. Se plâng de sărăcia de acum, de bani care nu ajung. "Tatăl meu a fost contabil şi ştia bine mersul banilor. A înţeles că întotdeauna grosul merge la centru şi ce mai rămâne se duce şi dincolo. Dacă rămâne. Pentru Rădeşti, cât a fost legat de Bălăbăneşti, n-a prea rămas nimic. Ţin minte că înainte de Revoluţie se săpaseră aici în centrul comunei două gropi. Fundaţiile pentru două blocuri. Care nu s-au mai construit însă niciodată. Dar ele fuseseră raportate că sunt în picioare, pentru că ne-am trezit într-o zi că veniseră unii cu geamurile să le pună şi n-au găsit decât gropile", povesteşte cu umor fiul primarului, strângând agendele tatălui său, ca pe o moştenire.
