Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) mă dau din adânc mai adânc - mi se pare
prea lung şi prea lacom cest Jos Vertical,
prea cinic şi gol să mai spun că nu doare
Uitarea rămasă năucă pe mal (!)
(!) nu-i nimeni pe margini să-ntindă o mână
măcar de adio - răspuns la-ntrebare -
cobor... se aude Uitarea stăpână
eternă pe TOT ce-i NIMIC în MIȘCARE (!)
(!) mă sui din înalt mai înalt - mi se pare
o bestie strictă cest Sus Vertical:
n-aude, nu vede, nu cere iertare
Uitării rămase năucă pe mal (!)
(!) și urc - nu mai sunt orizonturi - şi-i gata
ce-a fost, ce am fost in/util: o-ntâmplare
cu Susuri şi Josuri... cu una, cu alta -
și TOT ce rămâne-i NIMIC în MIȘCARE (!)
