Gerurile ne-au luat în primire judeţul. Iarnă adâncă. Reazemul omului simplu, soba din casă. Ai investit în cahle şi în lemne de foc, bravo ţie! Sobarii ar trebui să aibă în calendar sfântul lor, să fie sărbătoriţi. Bereştiul, din perspectiva acestei meserii, se bazează pe Constantin Gh. Donose, născut în 1946, pe timpul foametei. Trei ani a supt la ţâţa mamei sale, ca să-i iasă astăzi, din mână, sobe de top. Din cine se trage domnul Donose: „Bunicul meu dinspre tată a murit la Podul Turcului, în Primul Război Mondial. Îl consider erou. M-am dus până acolo, la mormântul lui, şi i-am aprins o lumânare. Aşa că nepotul său, care sunt eu, nu are cum să facă sobe rele!”
Despre Georgică Munteanu, naşul său de botez: „Nu-l pot uita. Fine - mi-a spus pe când începeam să mă ocup de pus cărămidă peste cărămidă - lutăria e meseria pe care ţi-o recomand. Dacă greşeşti ceva, bagi alt lut, tencuieşti din nou şi gata. Pe când croitorul, dacă taie stofa greşit, trebuie să cumpere alta, pe banii lui”.
Prima sobă i-a făcut-o tatălui său. Cu firidă la mijloc, două poduri şi draniţă. Aburarul, legat de horn. La Gheorghe Oică: cuptor cu soba la faţă, ramificaţie de „fumuri”, pretenţii.
Acasă la domnul Donose însuşi, cuptor cu capacitatea de 20 de cozonaci la tavă. Construit afară, la vedere. În locuinţă: „14 sobe! Te doare capul numai cât le numeri. M-a plimbat soţia cum a vrut ea, din odaie în odaie, dând dispoziţii. Stric-o pe asta şi mut-o dincolo, fă una şi în partea cealaltă, înfrumuseţeaz-o pe nu-ştiu-care… M-am supus, ce era să fac!”
Dar să vedeţi ce i s-a întâmplat la Ştefan Jarcă, pe str. Trandafirilor. Pe când lucra mai cu avânt, a intrat în camera-şantier fosta secretară a Grupului Şcolar „Paul Bujor” şi l-a deocheat. I-a spus: „Ce sobă frumoasă faci, nea Donose!” A fost de ajuns. După o oră i s-au înmuiat picioarele şi l-au părăsit puterile. Nu mai putea ţine mistria în mână. Revenindu-şi după două zile de stat la pat, a reluat lucrul, rezultând o sobă de lux.
Lutul bun, de categoria întâi: din groapa de lângă cimitirul din Bereşti-sat. Următorul lut valoros, din groapa de lângă cimitirul din Bereşti-târg. Nisipurile din zonă? Are despre ele o părere proastă, cel puţin cele de pe Chineja nu mai sunt ce-au fost cândva.
Constantin Gh. Donose, ca vechime în muncă: 31 de ani, 9 luni şi opt zile. Fost muncitor de întreţinere, la Primărie. În grija sa, 16 sobe - toate suspină astăzi după el.
La venirea doamnei Gabriela Dandeş ca primăriţă de oraş, în biroul oficial: „Dărâmă soba până la jumătate şi pune-i rolă”. I-a executat ordinul. După patru ani, când a intrat Neculai Talaşman, altă optică: centrală termică şi reducerea numărului de sobe. Următorul şef al oraşului, Octavian Dică: „M-a pus să fac din nou sobă în biroul primarului şi s-o prevăd cu etajeră”.
La Slivna, din partea unei femei necăjite, căreia nu i-a luat niciun ban, următoarea comandă: „Vreau, fiindcă am auzit că te duce capul, sobă de tip ciobotă”. Chemat şi în altarul Bisericii „Sf. Gheorghe”, din Bereşti-oraş, a făcut şi aici una, ca pentru preot, să-l ţină minte Sfinţia sa - frumoasă, varsă căldură, înghite lemne puţine.
În Pleşa, căci a fost chemat şi în acest sat, o combinaţie: jumătate de sobă, din cahle, iar restul, din cărămizi de lut. Terminând treaba, proprietarul a adus un ciur de cartofi, să-i pună în rolă, la copt. Să vadă cum se comportă soba la proba cu lemne. „Băgând în ea în exces, iar lutul fiind umed, în timp ce stăteam la masă s-a dărâmat draniţa. Fum, supărare, alte cărămizi la ajustat. M-a prins miezul nopţii cu mâinile în lut…”
