Scrierile lui George Felix Taşcă, adunate de profesorul Neculai Pământ de la Bălăbăneşti, vor fi publicate de editura Muzeului de Istorie din Galaţi * Se lucrează acum la primele două volume din cele şapte * Comuna va avea şi un mic muzeu, cu obiecte şi documente din vremuri străvechi
Ani la rând a muncit profesorul Neculai Pământ de la Bălăbăneşti ca să strângă arhiva impresionantă ale lui Felix George Taşcă. Cele 28 de lucrări – care însumează peste 150 de documente – vor vedea foarte curând lumina tiparului, la editura Muzeului gălăţean de Istorie. Felix G. Taşcă s-a dedicat, după pensionare, studiului amănunţit al genealogiei familiei Taşcă şi strângerii de documente istorice referitoare la Bălăbăneşti şi ale zonei. A fost înmormântat, după dorinţa sa, în comună şi dus la îngropăciune de un car tras de doi boi. Slujba au ţinut-o şapte dintre cei 24 de preoţi pe care i-a dat Bălăbăneşti-ul.
„Vom pregăti şase sau şapte volume”
Detalii despre proiectul legat de lucrările lui Felix G. Taşcă ne-a oferit directorul Muzeului de Istorie din Galaţi, Cristian Căldăraru.
„Am fost, încă din iarnă, la Bălăbăneşti, dar n-am luat nimic la Galaţi până nu am obţinut acordul fiilor lui Felix George Taşcă de a publica materialele. Unul dintre fii trăieşte la Bucureşti, iar un altul, în Norvegia. Ambii s-au bucurat auzind că munca tatălui lor va fi, din nou, mediatizată şi au avut, ca unică pretenţie, faptul ca lucrările să apară sub semnătura lui Felix George Taşcă. Lucru pe care cu toţii îl considerăm firesc şi necesar. Consider că, din arhiva pe care a strâns-o profesorul Pământ, se vor publica circa şase sau şapte volume. În acest moment, lucrăm la primele două volume, care sunt date la cules. Potrivit estimărilor mele, prin luna mai primul volum ar trebui să fie gata”, a precizat Cristian Căldăraru.
Comuna îşi face muzeu
Tot profesorul Pământ este cel care a strâns o cantitate însemnată de exponate, care merită să fie văzute de localnici şi nu numai. Ce vom putea vedea în sălile de la etajul Căminului cultural, unde se va amenaja muzeul? Unelte descoperite în zonă şi care provin din ere străvechi. Obiecte de cult, dar şi curiozităţi, cum ar fi o frigare pentru făcut vrăji. Decoraţiuni, ca ţesăturile din borangicul produs pe plan local, în urmă cu vreo două secole. Nu în ultimul rând, vor fi expuse unelte şi alte obiecte care ţin de civilizaţia specifică, cum ar fi o piuă sau un cântar folosit la târg. În măsura posibilităţilor de expunere, muzeul ar putea cuprinde şi câteva dintre sutele de documente scrise pe care profesorul Pământ le-a strâns, de-a lungul vremii.
În fiecare zi, pe urmele trecutului
Pe profesorul Pământ îl cunosc toţi bălăbăneştenii. De la mulţi dintre ei a adunat mărturii care să reînvie istoria comunei sale adoptive. Nenea Costică a strâns, în arhiva familiei, două foi de zestre. Una este a mamei sale şi o alta, a soacrei. Pe fiecare foaie stau scrise toate bunurile pe care părinţii le-au dat fetelor, la măritiş.
„Această hârtie avea putere de decizie judecătorească, în caz de partaj. Odată ce părintele semna această foaie, în prezenţa a doi martori, rămânea literă de lege că fata sau băiatul care le-a primit a intrat cu ele într-o căsnicie. Şi că pe acelea le avea de luat înapoi, în cazul în care divorţa”, ne spune profesorul Pământ.
Tanti Maria, soţia lui nea Costică, ne spune că s-a măritat fără foaia de zestre. Le are însă pe ale mamei şi soacrei. Şi spune că obiceiul pe care profesorul Pământ vrea să îl menţină viu în amintirea localnicilor era unul tare bun.
„Pe vremea aia, era obligatoriu ca părintele să-i dea zestrea copilului. Băiatul trebuia să vină cu casa. Fata, pe lângă zestrea ei, să aibă boi şi pământ, ca şi băiatul. Acum, tinerii se căsătoresc cu două traiste goale. De unde să mai strângă ceva pentru ziua de mâine?”, se întreabă, retoric, tanti Maria.
