„Acoperişul” judeţului nostru nu e chiar la fel de înalt ca cel al tibetanilor, numit şi „acoperişul lumii”. Al asiaticilor este un podiş, al nostru e doar un deal. Ce-i drept, o fi mai scund dealul din comuna Bălăbăneşti, dar e situat la cea mai mare altitudine din judeţ. Şi, cum e al nostru, ne mândrim cu el. În vreme ce podişul din Tibet are o altitudine medie de 4.500 de metri, cine urcă pe Dealul Foişor ajunge la altitudinea de 305 metri. Nu-i va fi uşor, însă, gălăţeanului care vrea să ajungă la cea mai mare înălţime. Drumul până pe deal este o înlănţuire de poteci care taie câmpurile semănate cu grâu şi pe care cu greu s-ar mai putea intra fără căruţă, dacă a plouat consistent mai mult de câteva minute. Dintr-o coastă de deal porneşte o pădure care coboară într-o râpă. De jur împrejur, doar câmpuri semănate. Până nu demult, pe coama dealului se amplasase şi o structură numită „foişor” de unde îşi trage numele dealul. Între timp, nepăzită, structura a dispărut. Doar cota 141 de metri este semnalizată printr-un indicator înfipt într-un cauciuc de tractor.
Un loc frumos, cu linişte asurzitoare când utilajele agricole nu răscolesc pământul, pentru gălăţenii din Bălăbăneşti, care trăiesc cel mai aproape de cer.
