Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Da, nu cobor din pod! Nici dacă-mi crapă inima! Stau aici! Stau aşa! Simt că o mare descoperire-i în mijlocul cestui mister! Trebuie să caut, numai! Trebuie să fiu atent, numai! Trebuie să am curaj, numai!... Iată, în diedrul nord-estic, colbuit de dulcele-amarul vremii, văd un teanc de scrisori! Sub…

Da, şterg gemuleţele lucarnelor... şi începe să se vadă mai bine! Detaliile-s dintre cele în stare să-mi tulbure constituţia fizică şi sufletească! Sigur, şi dumneavoastră aţi umblat haihui prin podurile personale ori ale altora! Şi, desigur, nu cred că nu v-a cotropit frica de necunoscut, frica ne/justificată de clar/obscur, frica…

Încep să mă sui pe scara care duce-n podul casei. Chiar acum încep să mă sui. Oare durează mult până ajung în pod? Până atunci şi până acolo, oare nu se termină visul? Tare mi-i teamă că se sfârşeşte! Şi, dacă se sfârşeşte, ce? Mă sui fără vis, aşa! Trebuie…

Curajul greu de stăpânit mă ajută să rezist fricii greu de stăpânit. Şi nu am cum să nu mă-nfior când aud asemenea şoptire pogorând şi suind de peste tot şi de nicăieri. Sigur... nu ştiu a cui o fi vocea asta de flăcăiandru, amară şi ne/răbdătoare. Sigur... încerc s-o localizez...…

Da, cum mărturiseam ieri, pe partea stângă stă odaia din partea stângă! Iar nu în partea stângă a Oricui, ci în partea stângă a Singurătăţii! N-am văzut şi n-am auzit niciodată (despre) o mai adânc răscolitoare singurătate decât Singurătatea unei odăi singure! Mirosul de busuioc la icoane şi tăcerea de…

Da... cred că-i bine s-o aştept pe bunica... în ogradă, pe prispă, sub iederă, până se întoarce de la mama! Sub iederă, nu aiurea, prin grădină sau prin nu ştiu ce unghiuri ale bătrânei bojdeuci!... Oare de ce s-o fi dus bunica la mama? Parcă-mi pare rău că n-am stat…

Şi mai zice ţaţa Ioana lui Alexe Jingă: "Dacă vrei s-o aştepţi, poţi să intri-n ogradă şi să stai pe prispă, cuminte, sub iederă... nu să umbli aiurea prin bătătură... nu să cotrobăieşti prin firide şi prin unghere... nu să scotoceşti şi nu să te ţii de dodii şi de…

Mai avem de străbătut câteva sute de picioare! Virgil Carianopol se uită-n stânga şi-n dreapta, însă nu prea-l miră spectacolul gratuit al gospodarului din totdeauna, dar şi al leneşului fără început şi fără sfârşit!... Iată, ce casă îngrijită l-alde Lăcătuş!... Şi, iată, în ce şandrama locuiesc şi (cică) trăiesc alde…

Şi câţi săteni, Domnule, trec (tăcuţi şi serioşi) încolo şi încoace! Da... trec murmurând câte-o doină, trec fără să scoată nici un cuvânt aiurea, dar trec numai şi numai Înainte! Către muncile câmpului trec! Aici şi acum... nu se termină niciodată muncile câmpului! Numai puturoşii termină înainte de a începe…

Da, aşa am zis: lângă Marele Trandafir Sălbatic stă Marele Rug! Marele Mur, cum îl respectă oamenii de dincoace şi de dincolo de hotar! Şi cum să nu-l respecte când toţi se hodinesc la umbra-i uriaşă, mai ales în vreme de-nflorire şi de arşiţă, când toţi mănâncă fructele-i ademenitoare printre…

Sigur că da, îl las pe Lucian Blaga să plece prin oglinda fântâniţei, fiindcă mai are cam treizeci de ani şi-şi află loc de veci şi în "Cel mai iubit dintre pământeni", unde ţăranul/hâtrul Marin Preda i-a deschis ultima "corolă de minuni a lumii"... pentru totdeauna!... Sigur că da, mă…

Şi omul-femeie se ridică de sub cătinişul lui moş Fluture, mă salută cu-n respect despre care am să-mi aduc aminte toată viaţa... şi pleacă Înainte! Pleacă Înaintea ei, vreau să zic! Fiecare-i cu Înaintea lui, nu? Oare de ce nu avem toţi aceeaşi Înainte? Zău că aş fi plecat cu…