Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) ce mai face vântul? tu ce faci,
doamna mea uitată printre maci?
doamna mea din volburi nestemate
coase rochii la singurătate?!
din cicoare şi din pălămide
face poartă-n cale-mi şi-o deschide
ca să pot intra din depărtare
şi să pot ieşi la drumul mare,
unde-am s-o aştept încet şi bine,
dacă vine, dacă nu (mai) vine (?!)
(!) dacă bate vântul, doamna mea,
spune-i şoapte, stai în calea sa
şi opreşte-l, roagă-l cumsecade:
hai cu mine-(n visul meu)... şi bate
n-aşteptarea celui ce mă-ndeamnă
la oprire-n prima zi de toamnă,
când începe galbenul Răpciune
să-i dea suflet morţii şi s-adune
astăzi cu ieri, tot cu nimic!... ce faci,
doamna mea uitată printre maci (?)
