Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
Zic: iată un fluture negru pe o volbură albă! –
iar tu râzi frumos şi-mi spui încet, foarte încet:
nu, nu, nu, nu...e un mire pe marginea unei mirese,
e un poem la începutul unui caiet!
Zic: iată un fluture alb pe o volbură neagră! –
iar tu râzi frumos şi-mi spui încet, foarte încet:
nu. nu, nu, nu...e o mireasă pe marginea unui mire,
e o cerneală la începutul unui sonet!
Zic: nu se poate, nu se poate...nu eşti atentă! –
iar tu plângi frumos şi-mi spui încet, foarte încet:
nu, nu, nu, nu...se poate, se poate...
uită-te la mine şi la tine...şi te rog să fii mai atent!
Sigur că da!...Sigur că da! –
zice volbura din ce în ce mai albă, mai mireasă,
zice și fluturele din ce în ce mai negru, mai mire –
şi încep să se ia de mână...şi încep să plece acasă!
