Din colecția „Cele mai fumoase poezii rămase tablou”
(!) uite, nenea vânătorul bate la poartă,
bate dis-de-dimineaţă
şi-mi spune: mergi cu mine în pădure,
fiindcă vreau să-ţi dau nişte viaţă (!)
(!) și mergem, şi pândim printre copaci,
ca nişte dihănii înfometate,
şi credem unul despre altul că umblă
pur şi simplu, din curiozitate (!)
(!) și nenea vânătorul îndreaptă puşca
spre cântecul dintre frunze
şi ia toată viaţa păsării care nu ştie
gândurile noastre ascunse (!)
(!) și nenea îmi dă pasărea şi îmi spune
să plecăm din pădurea pustie:
sunt om de cuvânt, i-am luat viaţa
şi ţi-am dat-o ţie (!)
