ALARME și LĂCATE (despre un anume respect)

ALARME și LĂCATE (despre un anume respect)
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Din colecția "Cele mai clare poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou"

(!) lasă fantomele în pace.../ e dreptul şi menirea lor

să umble (prin vremelnicie)/ ca nişte veşnice idei

despre nimic şi tot, să pună/ hohotul tău în "la" minor

sub ghilotină, să te-nveţe/ "memento mori", vrei-nu vrei (!)

 

(!) știu că nu-ţi place eleganţa,/ nici înălţimea lor în vis

şi în aieve, şi ţi-i frică,/ şi tremuri ca un piţigoi,

şi-ţi pui lăcate la iubire,/ la ochi, la sufletul închis,

la timp, la spaţiu, la-nainte/ când fugi cu spatele-napoi (!)

 

(!) ai să te-mpiedici de uitare,/ de blestemări şi de porunci

pe care le-ai călcat aiurea,/ pentr-un argint nenorocit,

şi ai s-ajungi ca neajunsul/ unde n-ai vrut ca să ajungi:

unde-ai scuipat cu nesimţire/ pe liniştirea unui schit (!)

 

(!) și unde ţi-ai lăsat veninul/ să crească mare şi voinic,

să ia şi alţii şi să scuipe/ n-adâncul morţilor ce-au fost

mă-ta şi taică-tu, sărmanii.../ fantomele nu zic nimic,

respectă-le măcar tăcerea/ n-ultima clipă...(nu fi prost!) (!)

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Divina Tragedia, Colecție

Citit 3214 ori Ultima modificare Duminică, 24 Martie 2024 14:57

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.