Pericolul unor inundaţii pare să fi trecut, deşi anotimpul ploios este încă aici, iar temerile în localităţile afectate, încă mari.
Vreau să mă opresc astăzi asupra unui aspect mai puţin discutat al pierderilor de la inundaţii, deşi el este important, atât din punct de vedere al bunăstării oamenilor, cât mai ales al animalelor.
Dacă pentru păsări şi animalele mai mari de curte nu au fost mari speranţe să scape din potop, câinii care erau liberi prin curţi au putut să înoate şi fie să se urce, instinctiv, pe locuri mai înalte, fie să fie recuperaţi de salvatori şi duşi pe uscat. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu câinii care erau legaţi în lanţ mai lung sau mai scurt ori pus pe sârmă, să acopere toată bătătura, aşa cum încă se face la ţară. Aceştia nu au mai avut nicio o şansă, murind înecaţi şi înnebuniţi de frică, o moarte cumplită, pe care nicio fiinţă vie nu o merită.
Este poate momentul să insistăm să nu mai fie ţinuţi câinii în lanţ!
E una să îi pui câinelui o lesă, chiar şi una lungă, atunci când îl scoţi la plimbare sau când ai musafiri şi vrei să îl împiedici să ajungă la ei. Câinii de curte pot fi separaţi în boxe, dar chiar şi aici este important ca îngrăditura să nu fie pe sistem cuşcă şi să nu fie lăsaţi închişi în permanenţă, mai ales în condiţiile în care există pericole produse de fenomene meteorologice. Orice ploaie foarte puternică sau cu descărcări electrice îi poate pune în pericol, dacă nu au posibilitatea să se adăpostească undeva în interior.
Chiar şi cuştile rezistente ar trebui să fie înălţate faţă de nivelul solului, pentru a nu permite intrarea apei
Evident, cel mai important lucru, atunci când stăpânul realizează că nu îşi va putea lua câinele cu el în caz de pericol este ca măcar să îl lase liber, fiindcă, astfel, are o şansă la viaţă. În multe cazuri, câinii şi-au alertat stăpânii că vine apa şi aceştia au reuşit să se urce în poduri, luând cu ei şi animalele (foto 3 - Slobozia Conachi) care le salvaseră viaţa. Dar pentru cei rămaşi legaţi în bătătură, salvarea a venit uneori prea târziu sau deloc.
Din povestirile salvatorilor, fie gălăţeni, fie din afara judeţului, care au venit să ajute la înlăturarea efectelor dezastrului, cel mai cumplit lucru a fost să găsească animale moarte, mai ales câini în lanţ.
Oameni în toată firea, care se luptă în mod obişnuit cu flăcările sau cu infractori periculoşi, abia îşi puteau stăpâni lacrimile când îşi aminteau respectivele momente.
Încă există, la ţară, mentalitatea că trebuie ţinut câinele în lanţ, să apere curtea, că, altfel, fuge etc. În primul rând, un câine crescut frumos, fără bătăi, cu hrană suficientă şi cu un cuvânt bun din când în când, este loial până la moarte şi complet devotat stăpânului. Dacă este şi sterilizat, cum ar fi normal să se întâmple, dacă nu este de rasă şi nu se doreşte înmulţirea sa, nici nu va fugi, că nu are de ce. Oameni buni, nu vă mai legaţi câinii!
