Lungesc pasul! De dor îl lungesc! Măresc ritmul! De dor îl măresc! Ce tare mi-i dor de Mama! Şi de Tata mi-i dor, dar parcă nu chiar aşa de mult! Oare de ce? E mai importantă Mama? Deoarece mi-a spus odată că Femeia/Mama este singura Lege din Univers? Deoarece mi-a spus odată că întotdeauna TREBUIE SĂ DAI MAI MULT DECÂT PRIMEŞTI? Deoarece m-a învăţat că SINGURĂTATEA LUI UNU SEAMĂNĂ CU MAMA LA NAŞTEREA MEA?... Nu ştiu! Zău că nu ştiu! Dar ce-ar fi s-o chiar întreb aş ...

Când ai să vii ai să găseşti/ ce ai dorit întotdeauna: om umbră de salcâm în care/ umbre de păsări cântă nalt şi te aşteaptă-nlăcrămate,/ până când soarele şi luna îşi lasă umbrele la umbra/ visării unui celălalt - adică unul şi acelaşi,/ însă privit din partea unde s-aud seminţele uitării/ cum încolţesc şi dau în floare şi-n fruct şi cad şi încolţesc/ - numai himere floribunde - şi n-ai nici o scăpare până-n/ eternitatea următoare (!) Când ai ...

Sigur că da! Îl salut pe nea Aftene şi plec! La deal plec! Spre Zimbru plec! Şi el pleacă! Spre gară pleacă! Eu plec mâncând cireşe de la el! El pleacă fără cireşe! Cred că vrea să se ducă la cireşul omului cela despre care mi-a vorbit adineauri! Parcă ceva/cineva îmi dă ghes şi-mi spune să mă-ntorc şi să-l avertizez! Şi să-i zic: „Nu te duce, omule, la cireşul omului, căci are să te prindă şi are să te bată de moarte, nu de alta! Are să te bată cu scândur ...

(!) fiindcă altfel nu se poate,/ încep aşa, iar nu altcum: mă duc s-aştept copilăria/ la capătul acestui drum, care a/duce îndărătul/ într-un prezent fără trecut ne/dureros ca vindecarea/-ntr-un viitor ne/cunoscut (!) (!) fiindcă altfel nu se poate,/ catadicsesc taman acum: înlăcrămez şi număr invers/ paşii de/mersului postum, încep din capătul acestui/ gând ne/ajuns, ultimativ, de/scris întâiul dintre toate/ cele minuni din catastif (!) (!) fiindcă altfel nu se poate,/ ...

Şi merg, şi merg, şi merg...! Merg la deal! Scapăr un băţ de chibrit! Şi mă uit la ceas! Exact un ceas a trecut de când merg! Mai mult orbecăiesc, adică! Cred că-s pe lângă Sărata, o pădure uriaşă, plină cu basme şi curaj şi frică deopotrivă! Şi cred că mă apropii de Rădeşti, satul natal al Mamei, unul dintre cele mai sigure şi calde leagăne ale Copilăriei! Dar nici o lumină, nici o luminiţă, nici o lampă, nici o lumânare aprinsă la vreun geam! Că reţeaua e ...

Moto: „poetul este un animal marin,             care trăieşte pe uscat şi vrea să zboare” (Carl Sandburg)   (!) hai să facem dimineaţă/ bună până la sfârşit şi să mergem tocmai unde/ intră soarele n-amiază, că acolo se ascunde/ ce-am visat şi ce-am gândit – hai, că plânge unicornul/ şi prufneşte şi nechează (!)   (!) hai să facem ziuă bună/ până-ncepe alt amurg, unde ne aşteaptă cerul/...(masa noastră cea de scris)... unde sunt atâtea semn ...

Da, se aude căţelul/ţâncul pământului...parcă din jos se aude...parcă din sus se aude...parcă din dreapta, parcă din stânga...şi mă mai liniştesc!...Cică cine aude această vietate (de/scrisă amănunţit în mitologia românească) va fi păzit de rele şi va ajunge teafăr la destinaţie! Aşa să fie!...Şi merg, şi merg, şi merg! Nu văd exact unde-am ajuns cam în jumate de ceas, dar cred că-s în dreptul cimitirului din Miroasa, un cătun mai mic, mult mai mic decât Zimb ...

Moto: „mă simt NIMIC într-o mişcare/ fără de care nu se poate             vrun TOT într-o deşertăciune/ secantă la eternitate”                                                                       (Iolanda Cremene)   (!) spaţiul (şi timpul) nu (v)-ajunge/ ca să vedeţi cât sunt de bleg fiindc-am pus întotdeauna/ numai nimic supra întreg... şi nu (v)-ajunge toată viaţa/ să (m)-auziţi cum (vă) ...

Trenul de ora două şi cincisprezece minute, hurducăind dinspre Galaţi, soseşte în halta Docăneasa mai târziu cu-n sfert de ceas! Sunt foarte supărat pentru astă dereglare orară, mai ales că de mult nu mi-am văzut făcătorii de minuni, adică mama şi tata! Cam de-o primăvară n-am mai fost pe acasă! Însă, în pofida istei întârzieri justificate de mecanic prin învinovăţirea locomotivei care nu suportă, zice, calitatea huilei folosite pentru focul producător de calorii ş ...

Şi mă gândesc să te ating/ măcar o dată, pe cărare, în văzul lumii, unde stai/ şi taci la lună şi la soare, fiindcă eşti frumoasă-foc/ şi eşti şi tămăduitoare – eu n-am apucături de sfânt/ şi nici de laic oarecare! Şi poate să te şi sărut/ sfios şi fleţ, ca pe-o fecioară, ca pe o stea cu ochii mari/ când se înalţă prima oară şi-şi cată locul cel mai bun/ pentru fiinţă şi murire – eu te visez şi te admir/ ca pe-o mireasă, ca un mire! Şi poate să ...