[tot ce aştepţi ori nu aştepţi întruna/ – (deştepte, proaste, complicate, simple) – cum intri-n Univers, pe orice parte,/ bolborosesc şi-ncep să se întâmple!]   De pildă, iată, înfloresc salcâmii/ când nu au timp şi vreme să-nflorească! [(nu) crezi că asta (nu)-i (ne)hotărâre/ (ne)cruţătoare şi (ne)omenească (?!)] De pildă, iată, ce înaltă stelă/ şi-nchide geamul mult mai înainte de a muri, când vede cum se poate/ ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte! De ...

O zână înaltă şi dreaptă/ şi blândă şi albă ca tine mă vindecă-ntruna, mă rabdă,/ mă dă de citit la oricine mai vrea să înveţe că n-are/ nimic mai frumos într-această ne(mai)pomenită-ntâmplare/ stranie, banală, (ne)fastă şi-mpinsă pe scară, ’nainte,/ ’napoi, unde vrea fiecare să creadă că-şi cumpără-vinde/ iluzia devastatoare!   E zâna aceea...nu poate/ fi alta-ntr-această visare cu braţele lungi, dezlegate/ şi strânse pe clipa în care s-adună ce- ...

În fiecare zi o văd după gratii! Şi o salut! E foarte frumoasă! Şi îmi răspunde la salut! E foarte amabilă! Mă uit (şi o admir) pe furiş, nu cumva să se „prindă” şi să-mi interzică accesul prin dreptul ei! E frumoasă şi amabilă, însă foarte tristă! Mă uit (şi o admir) pe furiş, mă repliez, mă pliez din nou şi mă întreb: oare cum şi de ce o fi ajuns după gratii această dulceaţă de femeie amară? Oare cu ce-o fi greşit? O asemenea splendoare, chiar dacă ar ...

Mă ia frigul, simt că îngheţ,/ că voi fi aisberg cu crevasă în care te rog să vii şi tu şi să te încălzeşti/ ca şi cum ai fi acasă!   Ca şi cum suntem împreună/ de când soarele şi pământul, de când scânceau în leagăn, pentru prima oară,/ inima şi gândul!   Ca şi cum numai eu şi numai tu/ suntem blestemaţi şi în stare să păstrăm sufletul poeziei în viaţă,/ prin îngheţare şi dezgheţare!   O să ne-nvelească vremea cu zăpadă,/ timpul se va micşo ...

Iată: această dumnezeiască Alcătuire, această halucinantă Minune în mişcare nu poate fi Alta decât Aceea de Atunci, din acel Demult pierdut în Labirintul sacru al Memoriei mele, al Memoriei tale, al Memoriei lui! Pierdut, adică rămas într-o Uitare (ne)acceptată de nici unul dintre ceste trei pronume personale deştepte şi înfumurate până dincolo de paroxism! Iată: această dumnezeiască Alcătuire nu poate fi Alta decât cea de Acum! Leită cu cea de Atunci, dar mai săracă, ...

Atenţie! - nimic nou sub soare: iubirea se răspândeşte cu viteza lacrimii până când şi până unde începe uitarea fără premeditare! Atenţie! - nimic nou sub soare: lacrima se răspândeşte cu viteza vederii până când şi până unde începe orbirea fără premeditare! Atenţie! - nimic nou sub soare: viaţa se răspândeşte cu viteza morţii până când şi până unde începe scâncirea fără premeditare! Atenţie! - nimic nou sub soare: uitarea se răspândeşte cu viteza a� ...

Cum spuneam, mă întorc din marea Căutare a Omului cu Scara (până) la Cer în spinare, intru (contrariat) în ograda bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, cel purtător de biruinţă, nu altul, mă stupefiază calmul enoriaşului de la pangar, mă frământă toate gândurile scrise în această rubrică a ziarului de ieri... şi nu mă mai interesează, parcă, nici desfăşurarea şi nici înfăşurarea cestor întâmplări cel puţin stranii! Când colo, ce-mi văd ochii verzi-amărui ...

maria mea frumoasă de spatie/ cea mai sfioasă splendidă marie ai zis că vii la vară să-mi arăţi/ cum stau alături două jumătăţi cum să alunec mâna mea flămândă/ pe un picior de plai înalt şi sfânt până-n clipirea unde ai la pândă/ ochi amărui din cer până-n pământ aşa sunt ochii tăi frumoasa mea/ la vară dacă vii îţi spun ceva ceva ce n-are moarte niciodată/ în poezia ta (des)fermecată ceva ce n-a mai fost până acum/ şi nici de-acum încolo n-o să fie ...

Cuprins de îndoială, dar şi de-un fel de teamă (ne)justificată fizic şi sufleteşte, mă întorc dinspre toate Orizonturile Lumii... fără epitrop! Nu l-am găsit! Nici măcar Scara nu (i)-am găsit-o! Oare ce-or să spună enoriaşii/(ne)credincioşii Parohiei cu biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, cel purtător de Biruinţă, nu altul, când mă vor vedea fără monşer Batog? Oare ce-am să le spun despre Omul care-a plecat cu Scara (până) la Cer în spinare, dar nu s-a mai înt ...

n-ar fi trecut fulgerător, dacă era mai liniştit şi mai curat în calea mea, n-am apucat s-o văd măcar/ cât s-o întreb despre zadar, să-mi spună dacă am vro noimă fără ea! n-ar fi trecut fulgerător, s-ar fi oprit la geamul meu, măcar cât arde un chibrit, măcar atât să văd şi eu/ că n-am osândă la mereu, vremelnicesc şi nu pun preţ pe infinit! n-ar fi trecut fulgerător, ar fi rămas să stăm o noapte legendară prin poghiaz şi-apoi să spunem: ce frumos/ a fost de ...