?oare cine bate vântul? oare cine trece viaţa? ?cine osteneşte ceasul? cine mută dealu-n vale? ?cine rugineşte lanţul? cine putrezeşte crucea? ?cine-s gândurile mele? cine-s visurile tale? ?cine taie, şi nu vinde? cine cântă, şi nu joacă? ?cine pregăteşte cina? cine se repede-n toacă? ?cine fură, şi nu-l prinde? cine are, deşi n-are? ?cine tace când i-i sete şi bea luna din căldare? ?cine face apă rece? cine face apă caldă? ?cine învârteşte-n pururi lumea asta şi ce ...

Ieri, după slujba de Duminică la biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe... (cel purtător de suliţă, de biruinţă, de ochi albaştri, de suflet curat şi de inimă tare şi respectuoasă cât liniştea/liniştirea schitului din Dealul Zimbrului)... simt un fel de atingere delicată pe umărul stâng, un fel de atingere delicată pe umărul drept şi un fel de atingere delicată pe creştet!  Eram sigur că sunt prietenii mei şi ai tăi şi ai lui, adică preotul Mitică Luca, preotul Con ...

Moto: „Sunt din ce în ce mai vizitat/ de un timp necunoscut/ în care se întorc/ gândurile care m-au părăsit./ Înapoi în ţarc, cu iarba în gură/ încep numărătoarea, mulsul,/ tunsul şi strângerea lânii/ în căpiţe bârsane/ cu furca pe piept.” (Corneliu Antoniu - Mecanisme de apărare) A venit vremea să te rog: mergi încet, nu te mai grăbi, eşti foarte ostenit şi nu vreau să ţi se întâmple vro ceva, nu vreau să te împiedici pe lama de cuţit, mi-i tare frică de s ...

Sigur n-ai uitat cum şi când şi unde m-ai prins cu amanta! Cum să uiţi şi să treci cu vederea un moment „delicat” şi „hotărâtor” din viaţa ta? Da, m-ai (sur)prins! Eram în iatac! Făceam fluiere de fag! Şi de os! Şi de cucută! Cică fluierele astea sunt cele mai bune! Cele mai bune deoarece cântă încet şi mult şi bine! Şi, dacă le auzi, cazi în braţe şi în prag, începi imediat a spune: un tăciune şi-un cărbune, trebuie să-ncerc degrabă, cât mai degrabă, ...

Când a bătut la uşă o lumină, ea se uita-n oglindă şi credea că nu mai poate nimenea să vină, să-i ceară iertăciune şi să-i dea! Era, acolo, printre substantive, cu gândul tocmai dincolo de stele, tăcea pe foc, durea pe hieroglife: un semn de carte-cruce de nuiele! Şi s-a desprins, şi a fugit să vadă, şi a deschis, şi a plecat departe... lumina a intrat nevinovată, dar n-a găsit în casă nici o moarte! Şi a privit, şi n-a ştiut să mintă, şi viaţa toată dat-o- ...

Autorul celebrului „Luni de fiere”, psihologul Pascal Bruckner, zice/decretează, printre altele, că eliberarea de stresuri şi de angoasele inevitabile într-un timp uniform accelerat, într-o lume care şi-a uitat rostul pe planetă şi, mai ales, într-un cuplu modern (femeie/bărbat)... (era să scriu „bielă/manivelă”)... se poate (cu siguranţă) obţine/câştiga prin metode simple, la îndemâna oricui! Aşadar, cine se confruntă cu aceşti duşmani teribili ai contemporaneit� ...

Din sufletul tău mare cât Luna cea mai plinăam învăţat (întruna) să tai frunze la câini, aici, pe strada Frunzei, cu grijă şi cu poftă... şi să (le)-ascult lătrarea... şi să mă spăl pe mâini când vine, pasămite, vrun timp de judecată cu vorbă contondentă, din unghi obtuz şi-amar... şi să-(mi) trimit (aiurea) la Ana şi Caiafa părerile de bine, de rău... să n-am habar că toate dimprejuru-mi... (şi sfinte! şi păgâne!)... nu au nici o scăpare, dacă-s jucate str ...

Ar trebui să-ţi spun "dumneavoastră", că aşa se cuvine vizavi de Măreţia Ta! Ar trebui să te salut cu onoruri militare în fiecare zi, că eşti mai important decât tot ce te înconjoară în/ din lumea/ mulţimea poporului tău! Ar trebui să scriu despre tine cele mai elegante eseuri, să te eternizez în toată memoria pământului, să-ţi transmit în fiecare seară „spor la muncă”, nu „noapte bună”! Şi ar trebui să fii aclamat pe toate dealurile cu burta în jos şi pe ...

Hai să vedem curcubeul! - îi ziceam fetei la care ţineam pe ascuns fiindcă nu voiam să se ştie cât de aproape am ajuns. Dar se vede, uite-l chiar pe vârful dealului din faţă! - îmi spunea fata la care ţineam mai mult decât la mâine-dimineaţă. Totuşi, hai mai aproape de el! - continuam să-i zic. Hai, dacă vrei! - continua să-mi spună văzându-mă aşa cerşetor şi mic. Şi plecam amândoi spre vârful dealului indiferent ca o moarte, dar curcubeul se îndepărta... şi a ...

Câtă lumină-mi bate-n geam, şi eu nu ştiu să mai deschid şi s-o primesc... sunt prea pustiu, plătesc impozit la păcat cu îngâmfare de şah mat, numai nebunul crede-ntruna că sunt viu! Regina-i dusă prin poghiazuri, hăt de când m-a prins c-o tură mai în faţă şi plângând... numai nebunul râde şui şi-o strigă pe nebuna lui: oare de ce n-a stat şi el, ca noi, la rând?! Ce fel de mulţi cu flori de câmp la geamul meu şi toţi se roagă să mă ierte dumnezeu... dar to� ...