De peste tot suntem asediaţi cu tot felul de reclame la medicamente, vitamine şi suplimente nutritive care promit să ne trateze orice problemă de sănătate, de la o durere de cap şi până la afecţiuni complicate şi foarte grave.
Răceala, gripa, oboseala, stresul, impotenţa, durerile menstruale, reumatismul, varicele, indigestia, balonarea, ficatul, gâtul şi prostata pot fi tratate doar urmărind spoturile publicitare din pauzele filmului din prime time sau a telenovelei de seară, şi alegându-ţi medicamentul care sună mai bine.
Uşurinţa românului de a înghiţi hapuri fără prescripţie medicală se poate transforma lesne în abuz de medicamente. De ce se întâmplă acest lucru şi cum poate fi combătut, am încercat să aflăm de la psihologul clinician Nicoleta Purice (foto).
„La noi este greu să-l dezveţi pe om să ia medicamente la voia întâmplării sau să-şi facă automedicaţie. Ar trebui să fie un cumul de decizii pentru ca un om să conştientizeze că nu-i sunt bune medicamentele administrate pe cont propriu. În opinia mea, legislaţia ar trebui extinsă astfel încât nici măcar o aspirină să nu putem lua de la farmacie fără o prescripţie medicală.
La prima vedere ne întrebăm ce rău poate face o aspirină? Aparent nu face rău, dar e posibil ca persoana care o ia să aibă ulcer şi atunci riscă să ajungă de urgenţă la spital cu hemoragie internă. Legat de vitamine, suplimente alimentare, înainte de a ni le autoadministra ar trebui să ne întrebăm de ce avem nevoie de ele?
Dacă ajungem la concluzia că suntem slăbiţi, ar trebui să ne punem problema ce determină starea de slăbiciune. Şi nu avem de unde şti fără a merge la un medic. Poate fi vorba de anemie, poate am muncit prea mult pentru că a fost o perioadă solicitantă fizic şi intelectual, dar e posibil ca starea de slăbiciune să fie determinată de faptul că se dezvoltă o anumită boală.
Şi dacă iau de bunăvoie fier şi două vitamine plus un oligoelement s-ar putea pentru un timp limitat să mă simt mai bine, dar problema de fond nu se rezolvă. Şi este posibil ca luând azi o vitamină, mâine un supliment, să ajung la medic în ultima fază a unei boli incurabile”, ne-a explicat psihologul clinician Nicoleta Purice.
„Daţi-mi şi mie ceva de...”
De câte ori nu aţi intrat în farmacie şi aţi cerut farmacistului să vă trateze după simptomele pe care i le povestiţi. Această formulă: „Daţi-mi şi mie ceva pentru...” se aude în farmacii mai des decât apar prescripţiile medicale.
„Dacă farmaciştii nu ar mai elibera medicamentele atât de uşor, omul ar fi determinat să meargă la medicul specialist. În ceea ce priveşte uşurinţa cu care luăm medicamente, trebuie să mai ţinem seama de faptul că, în comparaţie cu alte state ale Uniunii Europene, populaţia României este una bolnavă.
Nu se poate spune că luăm pastile fără a acuza o durere. Dincolo de educaţia privind necesitatea de a merge la medic, nu trebuie neglijate nici celelalte aspecte care ne scad voinţa de a apela la specialist: programarea la medic, aşteptarea la cozi, lupta pentru a prinde un bon de ordine sau nemulţumirea că, deşi suntem asiguraţi, trebuie să scoatem bani din buzunar pentru o consultaţie la un cabinet privat”, a mai spus psihologul. Deci ar fi multe de schimbat pentru a renunţa la automedicaţie.
