* Vasile Stângă a făcut de unul singur mişcare de rezistenţă * „N’am fost şi nu voiu fi comunist”… *
Am aniversat căderea Zidului Berlinului fără să amintim că şi în România a existat rezistenţă… Cu pălăria sa burgheză şi ţinuta pedantă, pensionarul Vasile Stângă continuă şi astăzi să se lupte cu comunismul, pe care îl descoperă prin foşti activişti sau securişti ajunşi acum în mănoase slujbe democrate.
Rău de gură în timpul dictaturii, s-a pus „bine” cu sistemul: foarte oficial, prin Decizia nr. 1.777 din 4 martie 2002 a Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, i s-a conferit calitatea de „luptător în rezistenţa anticomunistă”.
Nu, dl Stângă nu a luptat în munţi, nu a tras cu arma, ci nu s-a supus. Născut în ‘22, a apucat să trăiască în democraţie, apoi a venit comunismul.
A înfruntat singur balaurul şi a făcut puşcărie, Canal, i s-a înscenat un proces civil, nu l-au primit la facultate, ne vorbeşte de mai multe tentative de asasinat şi de ameninţări, au vrut chiar să-l interneze la psihiatrie; chiar, mulţi ziceam pe atunci că numai un nebun ar putea să sfideze deschis dictatura…
Dl Stângă a construit un dosar meticulos, scris de mână cu litere de tipar, în care şi-a povestit viaţa în cifre, diagrame şi declaraţii de principiu: n-aţi mai văzut aşa ceva!
Soarta unui om
Secretar general al Organizaţiei de Tineret PNL Brătianu Galaţi, la alegerile măsluite din 1946, a fost urmărit de Securitate - i s-a cerut să incrimineze gruparea sa politică.
Cum s-a opus, a fost condamnat prima oară în 1949, la trei ani muncă silnică şi ne spune că a mai făcut aproape o lună în plus, pentru că a refuzat să fie „colaborator”.
A mai primit apoi patru ani de închisoare, înscenându-i-se un proces pentru delapidare (doar lucrase la construcţia unei biserici, lucru infamant atunci): scapă după recurs, dar tot execută un an şi patru luni la Penitenciarul Tecuci.
Ne mai spune că au fost făcute asupra sa şi mai multe tentative de asasinat… I-au pus până şi poeziile şi încercările literare la dosarul de Securitate: aveau „un caracter duşmănos”.
„Strict secret” pentru 51 de ani
Dosarul său, 91.926 – 2.355, clasificat în anul 1955, a fost declasificat abia în 2006. Dosarul de urmărire informativă, în şase volume, i-a fost pus la dispoziţie de CNSAS.
Acum a dat în judecată statul român, cerând despăgubiri morale în valoare de 500.000 euro, mai puţin valoarea indemnizaţiei reparatorii primite până acum, în urma câştigării, după 18 ani, a altor procese…
În 1953 a dat la Facultatea de Construcţii, dar i-a fost interzisă depunerea actelor pentru concursul de admitere.
S-a specializat în prefabricate de beton armat şi după ieşirea din închisoare a lucrat numai la întreprinderi foarte mari din ţară, ca muncitor sau tehnician, până când serviciul tehnic al şantierului se familiariza cu secretele lucrării, apoi era dat afară.
Şomer în ţara fără şomaj oficial… „A avut de tras după mine şi soţia, au tras şi părinţii mei”. A fost acuzat şi de „instigare la sabotaj”: trebuia găsit un motiv pentru lipsa de performanţă sau de dotare la maşinile agricole care trebuiau să depăşească planul.
Omul care i-a scris lui Ceauşescu că nu-l votează!
I-a trimis o carte poştală lui… Ceauşescu (spre ştiinţă lumii întregi şi a Inspectoratului Judeţean de Securitate), precizând că nu este comunist („nu-s comunist – nu pot fi comunist, după cum n’am fost nazist” şi, încă din liceu „INDEPENDENT-CREŞTIN”).
Scrisoarea începea cu… „d-le Ceauşescu Nicolae, / spre ştiinţa LUMII ’ntregi”, îl făcea deci „domn” pe întâiul tovarăş, ba îl mai invoca şi pe Dumnezeu. Ce-i comunica Tovarăşului?
Că n-o să-i dea votul, „pentru că revoluţii se mai fac acum doar prin AFRICA, pe undeva”. Şi că „oamenii şi Naţiile voiesc LIBERTATE”. Din fericire pentru dumnealui, scrisoarea a fost oprită pe traseu, dar dl Stângă este convins că i s-a făcut astfel încă o nedreptate: după ’90, a încercat să tragă la răspundere Poşta Română.
S-a jucat cu focul scriindu-i şi Papei de la Roma, în timp ce pontiful sprijinea grevele Solidarităţii…
Este şi acum suspicios, după atâţia ani de urmărire: nu ne-a dezvăluit unde locuieşte… Scrie, tot în grafia interbelică: „N’am fost şi nu voiu fi comunist, legionar, mason etc.”, „În casa mea nu s-au cetit publicaţii comunisto-P.C.R.-iste”.
Sau: „N’am defilat, ovaţionat”. „N’am votat.” „N’am fost membru al Sindicatului roşu”. „M’am străduit pentru BISERICA NAŢIONALĂ; doresc UNIREA”. I-a împărţit pe informatorii care l-au turnat în categorii. Unii spuneau doar „ce ştia tot oraşul”…
Nici acum nu scapă de umbra Securităţii. Spune, de pildă, că a schimbat frizerul, după ce a întâlnit acolo doi foşti ofiţeri de Securitate care se tundeau.
A auzit cum unul dintre foştii securişti îi spunea frizeriţei despre el: „Ăştia au bani, domnule!”. Primeşte 1.517 lei pe lună indemnizaţie pentru suferinţele îndurate; de fapt ar fi trebuit să primească 3.030 lei lunar, ne spune. De aia se mai judecă cu statul.
Explicaţie foto: Vasile Stângă pare să poarte celula cu el
