Măritată cu forţa la 16 ani, Liliana Andrei n-a fost niciodată pe deplin fericită. Copiii i-au luminat viaţa marcată de violenţă, gunoaie şi sărăcie lucie.
12 ani a îndurat pumnii şi picioarele soţului, doar ca să nu moară de foame cu copiii. Acum şapte ani, bărbatul alcoolic şi violent a murit şi, cu toate că n-a fost niciodată omul de care avea nevoie, încă îl plânge.
Nevoită să se descurce de una singură cu trei copii, a reuşit. Viaţa ei se desfăşoară printre gunoaie: de dimineaţă mătură strada Domnească de la un capăt la celălalt, apoi caută prin gunoaie materiale refolosibile pe care să le vândă pentru un bănuţ.
Uneori mai găseşte câte o hăinuţă încă bună, sau vreo jucărie pe care le aduce la copii. Nu doar unghiile, parcă şi degetele mâinii s-au tocit de atâta muncă. Dar important este că nu se dă bătută orice-ar fi.
„Nu renunţ la copii”
Pe Liliana Andrei am descoperit-o graţie Fundaţiei „Inimă de Copil” din Galaţi. Este una dintre mamele de care are grijă Fundaţia. Pe Liliana, viaţa n-a mângâiat-o pe frunte.
La 16 ani, părinţii au măritat-o cu forţa cu un bărbat cu care beau cot la cot. Născută într-o familie cu şapte copii, învăţată de mică să caute prin gunoaie pentru a supravieţui, Liliana nu s-a putut împotrivi chiar dacă nu-l iubea.
Bărbatul muncea în Combinat şi pentru părinţii ei asta era garanţia unui trai mai bun pentru toată lumea. După un an, când Valentin, primul copil, a venit pe lume, bărbatul a rămas fără serviciu.
Liliana s-a ţinut departe de băutură şi pentru binele copiilor a îndurat 12 ani de bătăi crunte. Se obişnuise să umble cu ochii vineţi.
Acum şapte ani, bărbatul a murit de plămâni, dar Liliana îl plânge şi acum. Nici în ruptul capului nu a renunţat la copii.
Valentin, Petronela şi Elena
Valentin are 17 ani şi în ciuda handicapului e deja capul familiei. Un accident de maşină l-a lăsat infirm. Are tijă la picior, placă la cap, dar munceşte cu ziua cărând saci cu cartofi în piaţă.
Petronela merge la şcoală şi e deja o mică gospodină. La zece ani, ştie să facă mâncare şi să spele, şi zâmbeşte mereu. Are probleme mari cu ochii, iar la şcoală copiii râd de ea pentru i-au văzut mama căutând prin gunoaie. La Centrul de Zi al „Inimii de Copil”, unde este ajutată să-şi facă temele şi învaţă lucruri noi, şi-a găsit prieteni.
Elena, mezina de şase ani, e toată numai zâmbet. Spală vasele şi îşi ajută bunica bolnavă la curăţenie. Ar fi trebuit să meargă la grădiniţă, dar mama ei n-a avut bani s-o trimită.
„Mama munceşte pentru noi. O ajut cât pot. Eu le-aş spune copiilor să înveţe, să treacă clasa şi să asculte de părinţi. Trebuie să asculte ca atunci când vor fi mari să ştie să se comporte frumos cu oamenii”, ne-a spus Petronela, într-o pauză de repetat colinde şi roluri pentru serbarea de Crăciun.
Viaţa cu 500 de lei pe lună
Liliana a fost disperată să-şi găsească un loc de muncă. Lucrează la RER şi mătură strada Domnească. Câştigă 500 de lei pe lună. 150 de lei se duc lunar la bancă pentru a achita creditul făcut de Liliana pentru garsoniera dată de la Primărie.
Tocmai a terminat de plătit 1.600 la chirie şi 2.900 la întreţinere, datoriile lăsate în urmă de fostul locatar. Nu primeşte ajutor social.
„Eu dorm pe jos, pe o saltea pe care mi-a dat-o Fundaţia, băiatul şi fetele dorm în pat. De Moş Nicolae, băiatul a luat 50 de lei de la patroană ca să le ia ceva dulce la fete”.
„Petronela merge la şcoală cu aceiaşi adidaşi cu care s-a dus în toamnă. Nu are ghetuţe, dar nu pot să-i iau doar ei, nu şi Elenei. Inimă de Copil ne-a ajutat şi ne ajută enorm”.
„Petronela mănâncă la Fundaţie, iar seara primeşte pâine şi chiar mâncare pentru acasă. Nu am cuvinte să mulţumesc Fundaţiei „Inimă de Copil” pentru ce face pentru noi”, ne-a mărturisit Liliana Andrei.
„Liliana e un exemplu pentru noi”
Mădălina Lescai şi Tatiana Ilie, asistente sociale la Fundaţia „Inimă de Copil”, ştiu totul despre familia Andrei şi sunt impresionate de strădaniile Lilianei.
„Faptul că îşi creşte copiii, să fie cinstiţi, curaţi, şi deschişi la inimă ne-a impresionat. Îi numărăm pe degete pe părinţii care vin să discute cu noi, care se implică în educaţia copiilor. Ea ne răspunde întotdeauna cu promptitudine”.
„Se interesează de situaţia copiilor, e un exemplu pentru noi! E un părinte responsabil care, în ciuda greutăţilor, nu renunţă. Posibilităţile noastre de a o ajuta sunt reduse faţă de nevoile care există”.
„Şi-a pierdut de câteva ori locul de muncă şi a făcut tot posibilul să aibă serviciu. Nu i-a fost ruşine de muncă şi face orice pentru binele copiilor”, ne-au mărturisit cele două inimoase.
Graţie „Inimii de Copil”, Moş Crăciun va ajunge cu siguranţă şi în casa Lilianei Andrei. Şi sigur va găsi prin desagă şi nişte ghetuţe noi pentru fetiţe!
Mulţumiri - mai există oameni cu suflet
Doamna Liliana Andrei nu a cerut niciodată nimic. Auzind că cele două fetiţe îşi doresc ghetuţe de iarnă, Moş Crăciun, ţinând cont şi de frigul de afară, s-a hotărât să vină mai devreme pentru Elena şi Petronela.
A plecat la cumpărături şi, pe lângă ghetuţe, a găsit şi o doamnă cu suflet mare, care a dorit să le ofere un dar. Noi, redacţia Vieţii libere, îi mulţumim mult doamnei cu suflet mare, care lucrează la magazinul de la Albatros.
