Un gălăţean a reuşit să strângă peste 6.000 de cartele telefonice din întreaga lume, iar pe lângă acestea mai adună şi cărţi despre istoria fotbalului, bilete de meci şi fulare, fanioane sau tricouri cu însemnele echipelor de fotbal din toată lumea.
Săndel Bănuţă are 41 de ani şi se declară un microbist înrăit, pasiunea sa materializându-se într-o colecţie a obiectelor care au legătură cu sportul-rege. Însă cum lumea sportului nu prea se asortează cu hobby-ul cartelelor telefonice, apare întrebarea de unde vine ideea acestei colecţii mixte.
„Au fost ţări în Africa care utilizau cartele de telefon din anii ’80, pe când noi vorbeam încă cu fise, iar când au apărut şi în România, prin ’91, le-am păstrat. Apoi prietenii din străinătate mi-au cerut să le trimit cartele de aici şi mi-au trimis altele în schimb pe care le-am adunat”.
„Este o pasiune născută din dorinţa de a cunoaşte lumea. Cartelele au diferite tematici, cu rezervaţii şi parcuri naturale, animale pe cale de dispariţie, monumente istorice sau personalităţi”.
„Mi-am îmbogăţit cultura generală, am învăţat singur spaniola şi multe cuvinte din alte limbi străine şi particip la târguri de specialitate din toată ţara”, spune pasionatul colecţionar.
Schimburi prin corespondenţă
Săndel Bănuţă lucrează la un oficiu de poştă şi a reuşit, prin intermediul corespondenţei, să obţină o sumedenie de piese importante din colecţiile sale.
A trimis scrisori unei echipe de fotbal din America de Sud şi a plătit câteva luni la rând o cotizaţie în schimbul căreia a primit legitimaţie de membru, reviste şi însemnele echipei. Cel mai greu i-a fost să obţină o carte despre istoria fotbalului albanez.
A găsit până la urmă o adresă şi a avut surpriza să i se răspundă în româneşte. Preşedintele echipei respective i-a povestit apoi că bunicii lui trăiseră în România şi i-a trimis cartea împreună cu fanioane şi alte suveniruri.
Corespondenţa pe care a ţinut-o de-a lungul timpului cu diverşi colecţionari sau microbişti s-a transformat în timp într-o prietenie care merge dincolo de pasiune, iar cu unii a reuşit chiar să se întâlnească la târgurile de specialitate.
Gălăţeanul pasionat de istoria şi cultura altor ţări a avut prilejul de a întâlni la locul de muncă turişti din întreaga lume cărora a îndrăznit să le ceară cartele sau bancnote. Altele le-a primit de la prietenii care călătoresc peste graniţe ori de la colecţionari de pe internet.
Săndel Bănuţă nu exclude nicio sursă prin care să facă rost de materiale şi spune că nu va renunţa vreodată la pasiunea sa. Şi-a făcut şi o pagină pe internet (http://phonecards.uv.ro/) prin care speră să îi atragă pe colecţionarii din toate colţurile lumii pentru a face schimb de obiecte şi de idei.
Cartelele telefonice - tot mai rare
Colecţionarii de profil sunt descurajaţi de înmulţirea telefoanelor mobile deoarece cartelele telefonice sunt din ce în ce mai greu de găsit. Cei din Galaţi, câţiva, se întâlnesc, discută şi fac schimb între ei. Dacă vând ceva îşi investesc câştigul pentru a obţine alte piese mai importante.
Şi-ar dori să se facă şi la noi în ţară cartele deosebite, aşa cum se întâmplă peste hotare unde firmele de telefonie editează cartele cu tiraj limitat. Şi mai speră încă să se organizeze şi la Galaţi un târg al colecţionarilor.
Săndel Bănuţă a reuşit să strângă nu mai puţin de 400 de cartele telefonice din Brazilia, peste 200 din Croaţia şi vreo 90 din Serbia. Pe cele româneşti le adună doar pentru a le da la schimb peste graniţă, deoarece îi place să aibă lucruri cât mai rare, din ţări îndepărtate sau inaccesibile.
Cele mai valoroase provin din Pakistan sau Ghana şi sunt vechi de mai bine de 20 de ani.
„Îmi lipsesc doar cartele din San Marino şi Vatican, în rest am din toate ţările Europei. Mă axez în general pe tot ceea ce reprezintă fosta Iugoslavie pentru că îmi place la nebunie fotbalul sârbesc şi ţin cu Steaua Roşie Belgrad”.
„Dacă aş câştiga la loto i-aş plăti pe cei de la această echipă să joace un meci amical cu Oţelul, ca să-i văd pe viu”, mărturiseşte colecţionarul cu sânge de microbist.
