Avatarurile legii salarizării

Avatarurile legii salarizării
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Era la mintea oricui că în condiţiile în care ţări mai dezvoltate decât ale noastre îngheţau salariile pe motivul crizei financiare, nu era posibil să fie majorate salariile profesorilor cu 50 la sută.

Cu toate acestea, Traian Băsescu a votat legea la finele anului 2008 din motive electorale, evident. Din aceleaşi motive, a apărut la televizor la începutul lui 2009 când, fără pic de regret şi de ruşine, şi-a cerut scuze că nu a prevăzut criza, deşi ea fusese anunţată peste tot şi mai ales un preşedinte ar fi trebuit totuşi să creadă în ea.

Cum scuzele nu au fost în măsură să-i mulţumească pe dascăli, a început hora păcălelii profesorilor. Un pas înainte şi doi înapoi.

Andronescu a scos din mânecă asul criteriilor de salarizare: se vor mări salariile în funcţie de criteriile de performanţă. Pentru moment, sindicatele au înghiţit găluşca. S-a lucrat intens, s-a negociat, până când totul a devenit dubios.

Pe 5 mai s-au aruncat în joc zarurile legii  salarizării unitare a bugetarilor, în care nimeni nu a crezut iniţial, pentru că o asemenea propunere exista încă din 2007, dar nu se înfăptuise.

Apele s-au mai liniştit când guvernul chiar a început să lucreze la proiectul de lege. Şi cum nimeni nu cere socoteală pentru proiecte de lege, au tot apărut diverse variante prin care nu se urmărea altceva decât tergiversarea lucrurilor.

Prima variantă a fost privită cu neîncredere de profesori, dar măcar aducea veşti bune. Salariile profesorilor urmau să crească gradat din 2010, ajungând la finele anului să se tripleze pentru un debutant, de exemplu.

Minunea n-a ţinut decât câteva zile, pentru că a fost realizată o altă variantă şi tot aşa, până când profesorii au constatat că în loc să li se majoreze salariile, li se micşorează cu 6 până la 12 la sută.

Forma finală a legii salarizării unice a bugetarilor a fost promulgată şi ea pe ultima sută de metri, înainte de prezidenţiale, având ca principal scop impunerea concediilor fără plată. Restul rămâne să fie rezolvat în viitor prin intermediul ordonanţelor de urgenţă.

100 de euro - deloc sau pe jumătate

Alt capitol la care cadrele didactice au fost tăiate de pe listă este acordarea celor 100 de euro pentru cărţi. Iniţial li s-a spus că-i vor primi, deşi bugetul alocat pentru acest lucru era cu 30 la sută mai mic decât anul trecut.  Apoi s-a spus că se va da doar la profesorii tineri, apoi nu s-a mai auzit nimic despre ei.

Pe finalul anului, pentru că în vistieria MECI au rămas nişte fonduri, cadrele didactice s-au trezit cu o surpriză. Li s-au acordat 130 de lei pentru cărţi, cu condiţia ca ei să fie cheltuiţi până pe 31 decembrie. Cine n-a fost pe fază, a pierdut trenul.

Elevii, tăiaţi la banii de liceu

Alt mijloc de a face economie nu a găsit MECI decât tăind din banii de liceu destinaţi elevilor. Plafonul care le dădea dreptul elevilor să primească bursa a fost iniţial 200 de lei, apoi a fost coborât de MECI la 150 de lei.

Ca urmare, 500 de elevi gălăţeni ar fi fost puşi în situaţia să renunţe la şcoală, dacă cei din minister nu şi-ar fi dat seama la timp de inepţia lor.

Patru modificări pentru un concediu fără plată

Că lucrurile au scăpat definitiv de sub control o demonstrează şi bâlbâiala ministerului şi inspectoratului în legătură cu perioada concediului fără plată.

Până să se ia o hotărâre, a fost nevoie de patru modificări, ultima luată chiar cu o zi înainte de intrarea profesorilor în concediu.

Cel mai strigător la cer a fost faptul că MECI, lăsat la mâna unor secretari de stat, şi-a permis în mod ilegal să-i oblige pe profesori să-şi ia concediu fără plată în vacanţa de iarnă.

Noroc că, de data aceasta, sindicatele au fost mai ferme pe poziţie şi reprezentanţii ministerului au fost nevoiţi să retracteze ordinul.

Citit 970 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.