* Interviu cu rectorul Viorel Mînzu *
Rep: Anul 2009 a fost un an în care criza financiară s-a resimţit şi în universităţi. Cum v-aţi descurcat în aceste condiţii?
Viorel Mânzu: Ne-am descurcat destul de bine pentru că am avut posibilitatea să transferăm bani pentru alte tipuri de investiţii. Am reuşit, astfel, în ciuda crizei financiare să achiziţionăm un sediu pentru Facultatea de Medicină.
Datorită posibilităţii legale de a transfera anumite sume, am mai reuşit să continuăm lucrările la Corpul M şi să facem tot felul de reparaţii capitale, mai ales la acoperişurile de la cele două mari clădiri ale noastre, Corpul U şi Corpul A.
Rep: Cadrele didactice au simţit la buzunar criza financiară?
Nu. Până acum, universitatea şi-a onorat toate obligaţiile salariale, inclusiv orele suplimentare, plata cu ora. Au fost mici sincope la plata banilor de concediu din cauză că nu ne-au fost virate la timp anumite sume, însă până la urmă am plătit toate drepturile.
Singura neplăcere este această lege căreia trebuie să ne conformăm cu cele câteva zile neplătite, lucru care a indus o anumită stare de nemulţumire.
A trebuit să tăiem acel procent de 15,5 la sută din toate cheltuielile, o obligaţie pe care o au toate instituţiile publice. Asta înseamnă că s-a simţit la salariile pe noiembrie, primite în luna decembrie şi se va mai simţi la plata din ianuarie.
Dar putem concluziona că toate obligaţiile legale pe care le-am avut faţă de salariaţi au fost îndeplinite.
Rep: Chiar în aceste condiţii, aţi avut una dintre cele mai reuşite sesiuni de admitere, peste aşteptările şi previziunile multora. Salvează admiterea din problemele de natură financiară?
Admiterea a fost într-adevăr foarte bună, în sensul că am acoperit toate locurile bugetate, iar la taxă am avut de asemenea un număr foarte mare de studenţi. În raport cu planificarea, rezultatele au fost foarte bune.
Numai că trebuie să ţinem cont de faptul că, trecând la sistemul Bologna, numărul de ani de studii s-a diminuat la trei ani la facultăţile netehnice şi la patru ani la cele tehnice.
Ceea ce înseamnă că numărul de studenţi pe care îi aveam la un moment dat în universitate a scăzut cu 20 la sută.
Lucrul acesta se va simţi la finanţare începând cu ianuarie 2010 pentru că finanţarea se va da în funcţie de numărul de studenţi pe care îi aveam la începutul lui octombrie 2009.
În aceste trei luni, de la începutul anului universitar şi până acum, finanţarea s-a făcut pe baza numărului de studenţi pe care îi aveam cu un an înainte. Este o scădere relativ importantă.
Asta va însemna o scădere a veniturilor pe învăţământul bugetat care nu este reflectată într-o micşorare a cheltuielilor de personal. Acestea au continuat să crească, fie şi prin promovările cadrelor didactice, fie şi prin creşterea vechimii.
De aceea aşteptăm un an 2010 ceva mai dificil din punct de vedere financiar.
Rep: După ce Combinatul Siderurgic gălăţean a recurs la mai multe valuri de disponibilizări, Universitatea „Dunărea de Jos” a devenit instituţia cu cei mai mulţi oameni (un total de aproximativ 18.000 de studenţi şi cadre didactice) care depind într-un fel sau altul de ceea ce se întâmplă aici. E acest fapt o presiune în plus? Simţiţi o responsabilitate mai mare în comunitate?
Sigur că da. Din nefericire, însă, comunitatea nu ne sprijină substanţial. Ar fi nedrept, totuşi, să spunem că nu avem relaţii de colaborare cu instituţiile din comunitatea locală, dar, din punct de vedere al problemelor noastre fundamentale, cele de natură financiară, de patrimoniu, de sistematizare, nu avem o colaborare foarte fructuoasă ca să spun aşa.
Universitatea este autonomă, este scoasă din jocul politic, aşa că se află mai puţin în obiectivul personalităţilor politice şi al instituţiilor locale. Lucru care, într-un fel, ne prinde bine.
Pe undeva, însă, cred că ar trebui să existe o colaborare mai strânsă, care să însemne un ajutor acordat acestei instituţii, care este un simbol al oraşului, o mândrie a Galaţiului. Sunt convins că oraşele care nu au o universitate simt lipsa unei astfel de instituţii.
Rep: Din punct de vedere al realizărilor academice, care sunt cele mai importante plusuri? Dar minusuri? Ce anume v-aţi fi dorit să faceţi şi nu aţi reuşit?
În 2009, cele mai importante realizări au fost actualizarea şi evaluarea programelor de masterat. Trecerea la sistemul Bologna a însemnat o reactualizare a acestor programe. A fost o muncă însemnată.
Însă poate cea mai importantă realizare a noastră este cea legată de acreditarea unor programe mai noi, printre care şi specializarea Drept.
În ce priveşte minusurile, personal cred că mai pot fi făcuţi paşi importanţi în organizarea învăţământului la distanţă şi cu frecvenţă redusă.
Aş mai adăuga pe lista lucrurilor de pus la punct o responsabilizare a colectivelor conducătorilor de doctorat în ce priveşte organizarea acestor programe.
Rep: Chiar într-un an de criză aţi reuşit să achiziţionaţi un sediu pentru Facultatea de Medicină, aţi înfiinţat un studio profesionist pentru studenţii de la Facultate de Arte şi vă pregătiţi să finalizaţi sediul acestei facultăţi. Vor mai continua investiţiile? Ce veţi face în 2010?
Vrem să dăm în folosinţă un studio de televiziune cu circuit închis în campusul universitar. De asemenea, sperăm, în mod minimal, să facem proiectarea şi execuţia unei compartimentări a spaţiului pe care l-am achiziţionat pentru Facultatea de Medicină.
Mai vrem să ducem la bun sfârşit consolidarea de la Corpul M, plus modernizarea instalaţiei termice din Campusul Ştiinţei, aşa cum denumim grupul de clădiri unde funcţionează Facultatea de Mecanică. Sper să avem o centrală proprie.
Rep: Aţi avut în 2009 parte de un scandal de corupţie intens mediatizat şi aţi luat atunci o măsură radicală. Ce alte măsuri aţi mai luat pentru a evita ca situaţii precum cea din vară să nu se mai repete?
În primul rând, am luat măsura evitării susţinerii de proiecte de licenţă sub formă de rapoarte scrise greu verificabile ca originalitate la anumite facultăţi, cum ar fi Facultatea de Ştiinţe Economice şi Facultatea de Drept, unde există un număr mare de absolvenţi.
Mă refer aici atât la cei de la zi, cât şi la cei de la învăţământul la distanţă. Practica arată că lucrări scrise luate de pe internet pot fi foarte uşor strecurate de absolvenţi profesorilor şi, pe fondul unui număr mare de lucrări, verificarea poate că nu e cea mai atentă.
Am preferat, pentru o perioadă, să punem accentul pe verificarea cunoştinţelor. Adică vor fi examene. O a doua măsură e că încercăm totuşi să introducem mai multe examene orale. Colaborăm foarte bine şi cu Liga Studenţilor şi încercăm să eliminăm fraudele la examene.
Rep: Ce semnale aveţi în ce priveşte bugetul pentru anul viitor?
Ne aşteptăm la mai puţin, pentru că vom avea studenţi mai puţini. Şi ne aşteptăm ca nivelul de finanţare per capita să rămână cel de anul trecut. Per global, veniturile universităţii se vor diminua.
Pe de altă parte, ceea ce mă nelinişteşte este atitudinea Guvernului legată de finanţare, în sensul că e posibil ca banii să nu ajungă la timp. Mai există o teamă, pentru că, în anul care tocmai se încheie, din finanţarea de bază nu am văzut decât 90 la sută din ceea ce ni se cuvenea.
Rep: Ce aşteptări aveţi de la 2010?
Realizările de până acum ne fac să privim totuşi cu încredere viitorul, chiar dacă anul care vine va fi un an ceva mai dificil.
Important este să facem tot posibilul ca Universitatea „Dunărea de Jos”, care împlineşte în 2010 nu mai puţin de 62 de ani de existenţă, să rămână o universitate de nivel naţional. Lucru care e perfect posibil dacă ţinem cont de valoarea corpului profesoral şi a studenţilor noştri.
„Vrem o lege bună, nu una pripită”
Rep: Când credeţi că va avea învăţământul superior o nouă lege? Pachetul privind Educaţia zace prin sertarele de la Bucureşti de câţiva ani. Mai aveţi vreo nădejde că se va întâmpla ceva prea curând?
Cred că mai devreme de un an o lege bună nu poate să iasă. Dacă se va întâmpla înainte, cred că va fi din nou una pripită. Avem nevoie de o lege care să poată fi aplicată practic, nu doar de principii.
