Un oraş mare precum Galaţiul deţine şi străvechile fundaţii ale unui castru roman, cercetate sistematic în anii din urmă, săpăturile arheologice ducând la descoperiri interesante. Săpăturile au început acum aproape două veacuri, de arheologul Gheorghe Săulescu, părintele arheologiei româneşti, care publica în 1837 o carte despre cetatea aceasta de la „Caput Bovis” - „Capul Boului”… Un proiect prevede acum construcţia în preajma fostului castellum a unui amfiteatru roman. Direcţia Judeţeană de Cultură, acum împreună cu Asociaţia „Tinerii şi viitorul”, organizează deja un festival de reconstituire antică. Cu un buget mare, Galaţiul nu profită încă şi de pe urma turismului istoric şi nici nu prea dă semne că va profita vreodată. Iată însă că o comună îşi poate construi un viitor bazat pe… trecut, mult mai repede şi bazându-se pe o iniţiativă privată, cu implicaţii asupra turismului şi dezvoltării aşezării, totul prin voluntariat, cu bănuţi din buzunarele unor iubitori de istorie!
Am avut ocazia să stau de vorbă cu un istoric împătimit, preşedintele asociaţiei de reconstituire istorică Castrum Novis, Tiberiu Polgar, din Cristian. Cu vreo 3.600 de locuitori, majoritate ortodocşi, peste 94 la sută români, comuna e situată la 12 km de Sibiu, iar ceea ce am aflat poate fi un exemplu şi pentru Galaţi! Nu degeaba se numeşte în traducere „Castrul nou” asociaţia cu doar patru ani vechime din comuna numită în germană Grossau, în maghiară Kereszténysziget şi în latină, Insula Cristiani, atestată la 1223, peste timp incendiată de turci, tătari şi de Mihai Viteazul, aşezare în care au locuit deportaţi germani şi emigranţi austrieci. Gărzile pretoriene ale asociaţiei de voluntari, în superbe armuri negre, le-am putut admira la Festivalul Dapyx de la Medgidia. Asociaţia are 26 de membri. Istoricul are legături strânse şi cu gălăţenii, prin Direcţia Judeţeană de Cultură.
Căsătorit cu o fiică a localităţii, sibianul născut în Alba, om cu studii universitare în istorie (arheologie), s-a implicat în punerea în valoare a locului unde pe vremea romană exista o cazarmă fortificată. Astfel, Consiliul Local din Cristian a concesionat asociaţiei 8,5 ha de teren, pentru un secol! Încredinţarea pământului pentru mai mult de o viaţă de om nu s-a făcut aşa, după ureche, ci apelând la opinia unui grup venit din Louvain, Flandra - Belgia, o localitate cu 100.000 de locuitori, înfrăţită cu localitatea Cristian. Belgienii au fost încântaţi văzând proiectul şi realizările „în luptă” ale „legionarilor”. Întreprinzătorii din echipa sibianului s-au şi apucat să ridice zidurile unui castru roman reconstituit, lângă care va urma construcţia unor sate dacice şi a altor populaţii din epocă. Şi primarul este convins că viitorul comunei va fi mai bun după terminarea construcţiilor. Primăria a ajutat cu utilajele sale - câştigate şi acestea prin proiect european - şi cu ceva materiale. Voluntarii au construit deja, pe banii lor, Porta praetoria şi Porta sinistra, precum şi un drum de acces din piatră de râu, aşa cum a văzut sibianul în Italia, la Ostia. Şeful grupului a investit din economiile proprii 6.000 din cei vreo 12.000 de euro alocaţi de voluntari proiectului. Ideea construcţiei i-a venit iniţiatorului după ce a vizitat o aşezare antică reconstituită, undeva în nord-vestul Germaniei. „Dacă ei pot, noi de ce n-am putea?” - şi-a spus el. După care s-a sfătuit şi cu un profesor din Spania.
În Cristian funcţionează deja 14 companii internaţionale care contribuie, desigur, la bugetul local, primarul şi Consiliul Local ar fi putut deci să se culce pe o ureche şi să nu se complice. Reţeta pare să fie aceasta: să nu te opreşti după ce ai învins un obstacol, ci dezvolţi mai departe. Sau, aşa cum spunea îndârjitul explorator Fridtjof Nansen: „N-ai izbutit? Continuă! Ai izbutit? Continuă!”
