În Germania, o sticlă de apă minerală este umplută şi refolosită, în medie, de aproximativ 50 de ori până la momentul scoaterii ei din circulaţie pentru reciclare. Acelaşi lucru se întâmplă şi în alte ţări europene, unde s-a găsit o soluţie simplă şi eficientă pentru prevenirea poluării mediului: o garanţie monetară. Acest depozit de bani pe care fiecare cetăţean îl primeşte la returnarea ambalajelor din sticlă a dus la o implicare directă şi la o responsabilizare care a transformat sistemul într-unul funcţional.
În România, însă, deşi există o astfel de reglementare, conform căreia comercianţii sunt obligaţi să preia de la populaţie, în regim de garanţie, ambalaje reutilizabile din sticlă, aplicarea ei rămâne o aventură.
Legea a fost introdusă la începutul lunii aprilie, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 74/2018, şi prevede o creştere a numărului de ambalaje care urmează să fie repuse în circulaţie, prin intermediul unui sistem care ar trebui să încurajeze cetăţeanul să le returneze.
Cum ar trebui să funcţioneze sistemul
În primul rând, trebuie menţionat că nu se reţine garanţie pentru orice sticlă, ci doar pentru cele care sunt declarate de producător ca fiind "reutilizabile". Conform legii, garanţia se va recupera doar de la acelaşi magazin de la care au fost cumpărate sticlele sau de la magazine care fac parte din acelaşi lanţ. De asemenea, datoria comerciantului este de a-l informa pe client că valoarea fiecărui ambalaj reutilizabil este de 0,50 lei şi de a evidenţia pe bonul fiscal această sumă. Ulterior, dacă respectivul client revine la magazin cu sticlele reutilizabile goale pentru a-şi revendica garanţia, obligaţia magazinului este de a-i returna banii, în baza bonului fiscal.
Ordonanţa nu prevede exact ce tipuri de amabalaje sunt reutilizabile, producătorul având libertatea de a decide singur acest lucru. Borcanele, însă, nu intră în această categorie, conform unei declaraţii a directorului general al Direcţiei Deşeuri, Situri Contaminate şi Substanţe Chimice Periculoase din Ministerul Mediului, Cosmin Teodoru: "În momentul de faţă, reutilizabil ca material este doar sticla. Ordonanţa 74 prevede o extindere a acestui sistem, din 2021, 2022 cel târziu, pentru toate celelalte tipuri de materiale: plastic, aluminiu. Dimensiunea recipientelor contează în măsura în care producătorul pune pe piaţă un asemenea tip de ambalaj. La sticlă găsim apă minerală sau plată, bere etc, despre acest tip de ambalaje vorbim. În niciun caz nu vorbim despre borcane".
Ce se întâmplă practic la Galaţi
Am dorit să vedem cum funcţionează în practică noul sistem, motiv pentru care am recurs la un experiment. Am ales trei magazine diferite, de la care am cumpărat diverse tipuri de bere, pentru ca mai apoi să ne întoarcem cu sticlele goale, pentru a vedea în ce fel se aplică legea.
De la Carrefour, am cumpărat două sticle de Leffe, îndreptându-mă spre casă cu dorinţa acerbă de a salva mediul înconjurător. Am constat, după ce am efectuat plata, că pe bonul fiscal nu era înscrisă nicio garanţie. Cu toate aceasta, am întrebat dacă aş putea returna sticlele, ca un cetăţean responsabil. M-am lovit de confuzia vădită a doamnei de la casă, care m-a redirecţionat către ghişeul de informaţii. Acolo am aflat că sticlele mele au fost descalificate din start, întrucât doar cele de Carlsberg şi Holsten intră în catergoria ambalajelor reutilizabile.
La al doilea magazin, Kaufland, am mers la sigur, cumpărând exact sticlele privilegiate. Am urmat acelaşi traseu, de la casă la biroul de informaţii. Nici de data aceasta, bonul meu nu a fost... câştigător. Kaufland nu a implementat nicidecum sistemul, pentru niciun fel de ambalaj. Am primit, în schimb, o promisiune, pe care eu, una, am considerat-o ambiguă şi fragilă.
La cel de-al treilea magazin, Lidl, dorinţa mea a fost soră cu nebunia, atât pentru doamna de la casă, cât şi pentru şirul de clienţi, care aşteptau în spatele meu: "Haideţi, doamnă, cu sticla dumneavoastră! Unii chiar se grăbesc, nu au chef de glume!".
Cam asta reprezintă sistemul reutilizării ambalajelor, o glumă, atât pentru unii cetăţeni, cât şi pentru cei aflaţi la guvernare, care doresc implementarea unul model economic, al cărui eşec este garantat din start, pentru că implică o organizare pentru care încă nu suntem pregătiţi, la niciun nivel.
Până la sfârşitul anului, autorităţile au obligaţia de a recicla 45 la sută din masa de materiale ce pot fi reutilizabile. Judecând, însă, după cum funcţionează sistemul, România riscă să nu atingă această ţintă, caz în care Comisia Europeană ne poate aplica sancţiuni foarte mari.
