Mark Twain spunea că e cel mai uşor lucru din lume să te laşi de fumat! Scriitorul se lăsase de vreo sută de ori.
Zeci de oameni se pot lăuda că au renunţat la ţigări prin propria voinţă şi nu s-au mai apucat. Bravo lor! Alţii, însă, nu sunt suficient de rezistenţi pentru a rezista patimii pentru ţigări, şi atunci pot apela cu încredere la ajutorul specialiştilor.
Pentru cei care nu sunt suficient de puternici ca să devină prin propria voinţă nefumători, psihologul clinician Nicoleta Purice, absolventă a cursurilor programului „Stop fumat”, ne-a explicat de ce fumăm şi cum putem renunţa definitiv la acest viciu.
Comportament învăţat
„Fumatul este un comportament învăţat, de cele mai multe ori la tinereţe, şi are o funcţie socială care ulterior se perfecţionează. În acest caz, este necesar un program de dezvăţare a fumatului”, ne-a explicat Nicoleta Purice.
În cadrul unui asemenea program, fumătorul beneficiază de medicaţia recomandată de medic, pentru a nu intra în sevraj, şi de consilierea psihologul.
„Programul prevede patru şedinţe de consiliere, în care psihologul identifică nevoile pe care le are omul şi care se ascund în spatele acelei ţigări. Fumăm că ne plictisim, că suntem nervoşi, anxioşi, fumăm ca să ne liniştim, dar de fapt nu e aşa. Identificând ce nevoie se află în spatele acelei ţigări, omul învaţă să pună altceva în locul ţigării”, spune psihologul.
Ce pui în locul ţigării?
Unele persoane se tem că renunţând la fumat se vor îngrăşa, nu vor mai putea sta cu prietenii fumători, nu se vor mai putea bucura de o cafea bună, de ţigara de dimineaţă, ori de cea de... după. Pentru a putea rezista în continuare viciului, proaspătul nefumător poate urma în continuare consilierea psihologică.
„Tratamentul medicamentos care reduce nevoia de nicotină durează circa 3 luni. Dacă persoana va simţi nevoia să fumeze după acest termen, se pune întrebarea de ce. Poate vrea să fumeze pentru că i s-a întâmplat ceva, de exemplu şi-a pierdut locul de muncă. În acest caz, nu se pune problema că depinde de ţigară, ci că trece printr-o situaţie delicată, şi afectiv, emoţional, nu ştie cum să-i facă faţă. Fumând, îşi descarcă anxietatea”.
„Consilierea psihologică necesară urmăreşte gestionarea situaţiei stresante şi a stării de anxietate, nu fumatul. Uneori, fumatul ţine de gest. Omul nu ştie ce să facă cu mâinile, şi asta e una din temerile fumătorilor”, spune psihologul Nicoleta Purice.
Potrivit statisticilor, după renunţarea la fumat, persoana se poate îngrăşa cu 2-3 kg, apoi se ajunge la greutatea normală a individului.
„Cei care se îngraşă foarte mult au înlocuit fumatul cu mâncatul şi ei de fapt nu au identificat problema sau nevoia care e în spatele ţigării. De ce fumez acum? Îmi este foame? Nu. Fumez o ţigară acum pentru că sunt nervoasă? Nu. Dacă sunt nervoasă pot să mă calmez într-o multitudine de feluri, fără să fumez”, spune psihologul.
„Fumez sau îmi bat soacra?”
Nicoleta Purice ne-a prezentat şi un caz concret al unui domn care a renunţat la fumat graţie acestui program:
„Domnul s-a certat cu soacra şi l-a enervat soacra atât de tare încât spunea că îi venea să o pocnească cu sete. Ca să nu facă lucrul acesta, a luat o ţigară, s-a îmbrăcat şi a ieşit afară să se plimbe, că altfel o nenorocea pe biata soacră. La cabinetul psihologic a spus ce s-a petrecut. Ieşind din casă la plimbare, a avut timp să se gândească la cauzele şi efectele conflictului şi în cele din urmă s-a relaxat”.
„L-am întrebat: «Dacă nu aţi fi ieşit afară şi fumaţi în casă, vă relaxaţi?». Răspunsul a fost: «Dacă stăteam în casă, puteam să fumez şi câte două pachete de ţigări, dar tot o băteam». Concluzia este că fumatul nu calmează de fapt”, a conchis psihologul clinician Nicoleta Purice.
