O zi de pomină, dăruită cu soare, după sute de kilometri în noapte. Bucureşti, 24 ianuarie. Mai multe grupuri de turişti străini ne-au întrebat, în Bucureştiul Unirii, dacă era vreo zi a independenţei sau dacă… atacă cineva. Le-am lămurit pe frumoasele din Nicosia sau pe cele din Sicilia cum e cu Ziua Unirii. Şi ele, şi mulţi alţii s-au grăbit să le facă fotografii voluntarilor în uniforme în culori vii: o încântare! Mărşăluiam şi eu, însoţind un grup de voluntari din Galaţi, din Capitală şi din alte oraşe ale ţării, îmbrăcaţi în uniforme identice cu cele din vremea lui Cuza, spre Hotelul Concordia, locul unde, în camera nr. 5, în taina nopţii de 23 spre 24 ianuarie ´59, Brătianu şi Rosetti inventau stratagema dublei domnii, care să ducă la alcătuirea primei Românii moderne din istorie, în ciuda reticenţelor marilor puteri. Seara, TVR 1, TVR 2, Canal D şi alte televiziuni prezente la faţa locului vorbeau despre asociaţiile care aduceau Bucureştiul la locul cuvenit pe „harta” istorică a evenimentului, serbat cu atâta fast în Iaşi (care, după Unire, a fost mai degrabă defavorizat…). Şi s-a semnalat...prezenţa voluntarilor gălăţeni, acum în sprijinul mişcării pentru salvarea Concordiei, ba s-au şi dat scurte interviuri cu câţiva dintre ei.
Ce am avut şi cu ce am rămas
Concordia, cel mai european hotel al vremurilor, locul unde Tolstoi îşi petrecea aşteptările înainte de Războiul Crimeii, e acum o clădire coşcovită, cu un copăcel crescut chiar pe acoperiş, cu un hidos paravan din PAL acoperit cu graffiti, la intrare, ca să nu se mai vadă nici placa comemorativă pusă pe vremea lui Dej. Restituit, imobilul a fost vândut unei firme italiene care, în ciuda Primăriei Generale, care s-a oferit să finanţeze lucrările, nu vrea să ia contact. Reporterul Camelia Csiki de la TVR spunea că se vorbeşte chiar despre intenţia firmei de a demola pentru a construi alt hotel, fără istorie, peste un simbol esenţial al României.
Şi voluntarii au evoluat, rostind rugăciunea militară, făcând mânuiri de arme, prezentând frumoasele şi romanticele uniforme în amănunt, asociaţiile de reconstituiri istorice Asociaţia Regele Ferdinand I - Bucureşti, Asociaţia cultural istorică Dumitru şi Maria Plenicianu - Târgu-Jiu, Asociaţia culturală Tomis – filiala Galaţi (prin preşedintele filialei, Theodor Bolea, şi vicepreşedintele Adian Tăbăcaru), Asociaţia Frontiera gălăţeană (prin administratorul acesteia, Aurelian Niculescu), Asociaţia Galaţi, oraşul meu (reprezentată de doamna Gabriela Neguţu, care a depus şi o coroană de flori). Aplauzele n-au mai contenit!
Gălăţenii au prezentat un basorelief reprezentând pe domnitorul Unirii, realizat de reputaţi plasticieni gălăţeni, la comanda Frontierei gălăţene. Gălăţenii ai făcut relatări reporterilor bucureşteni, curioşi. Astfel, col. (r) Niculescu spunea: 16 basoreliefuri au ajuns de la Cazane, pe Dunăre, în Cetatea Poenari sau la Cahul etc. Col. (r) Tăbăcaru: Casa Cuza a fost salvată de gălăţeni, care au transformat-o în muzeu, cu numele domnitorului pârcălab şi judecător de Galaţi. În Capitală, nu s-a îngrijit nimeni de clădirea fostului Hotel Concordia. Mai mulţi activişti civici bucureşteni s-au plâns că vin de ani buni să protesteze pentru abandonarea de neiertat a clădirii esenţiale pentru istoria noastră.
Apoi, în „pas de plimbare”, „oastea” a mărşăluit până la statuia lui Cuza de la Mitropolie, unde cândva funcţiona dizolvat de domnitor pentru că bloca legile agrare. Ceremonial asemănător, dar alt public, cu steaguri din epocă şi port naţional, mai mulţi copii. Totul, fără nimic bombastic!
