E uşor să spui, dar greu să fii mamă de 11 copii

E uşor să spui, dar greu să fii mamă de 11 copii
Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

"E uşor a spune mamă, dar e greu să fii!". Este filosofia unei femei simple, de la ţară, care şi-a dedicat viaţa creşterii a nu mai puţin de 15 copii. Nouă ai ei şi şase nepoţi, lăsaţi de una dintre fiicele care a plecat prin lume să îşi caute norocul. Bunică şi mamă laolaltă, Cristiţa Hîncu din Odaia Manolache îşi duce existenţa acum în jurul a 11 prunci, dintre care cel mai mic are numai 3 ani, pe care îi creşte să fie sănătoşi la trup şi la minte, curaţi, harnici şi cu frică de Dumnezeu.

Satul Odaia Manolache, strada Armanului, într-o fundătură. Un gard de scânduri şi plasă, pe care nu e niciun număr. Acolo se termină strada şi nu ai cum să ratezi adresa, chiar dacă nu eşti de-al locului. Toată lumea o ştie pe Cristiţa lui Hîncu şi, chiar dacă nu găseşti pe nimeni să te îndrume, indicii asupra gospodăriei în care trăieşte cea mai numeroasă familie din sat te întâmpină de la poartă. Funii imense pe care se întind, zilnic, şiruri lungi de rufe. Sute de hainuţe, de la mici la mari, scoase din maşina de spălat pe bandă de mama familiei, strălucesc de curăţenie în soare. Familia e numerosă, cuprinde 11 copii, dintre care zece merg la şcoală şi trebuie să aibă lucrurile curate, aşa că nu e de glumă cu spălatul. În ograda modestă, un singur prunc, de trei anişori, zburdă şi se joacă cât e bătătura de mare. Tot locul e al lui, sub privirile bucuroase ale bunicii, care, de când s-a născut, îi este şi mamă. "Îl am pe el şi alţi cinci fraţi ai lui mai mari, de la fiica mea. Are 32 de ani, a trăit rău aici cu primul bărbat, cu care a făcut cinci copii. O bătea, am scos-o de acolo cu chiu cu vai. Apoi a plecat în Italia şi acolo l-a făcut pe ăsta mic, pe Dani. Mi l-a adus tot mie. Am umblat pe la Primărie, pe la Protecţia Copilului, am zis că nu îi las, îi cresc eu. Toată lumea m-a ajutat. Nu mă lasă sufletul", ne întâmpină Cristiţa Hîncu în universul ei cu 11 copii. Alţi cinci, tot minori, sunt ai ei, cu Ion, al doilea bărbat cu care s-a măritat după ce a rămas văduvă. Chiar şi aşa, cu familie grea, nu s-a îndurat să-şi lase nepoţii pe drumuri, în condiţiile în care acum şase ani, când s-a trezit cu ei în grijă, nu aveau decât două cămăruţe. Cum să te înghesui 12 suflete în două odăiţe şi alea vai de ele? Cu voinţă, iată că s-a putut. "M-am dus la Primărie şi am cerit ajutor. Ne-au ajutat şi doamna Murgu, care a fost primăriţă, şi domnul vice, Manolache, ne-au sprijinit şi oamenii. Aşa am mai ridicat trei cămăruţe unde pot sta copiii, am pus termopan, am primit mobilă, paturi, dulapuri. Ne descurcăm aşa cum suntem acum, dar vrem să mai ridicăm un corp de casă mai nouă, să avem şi o baie. Copiii cresc şi nu o să mai poată sta mult la grămadă, au şi ei nevoie de un minim de condiţii, nu să meargă noaptea la WC în fundul curţii", ne spune mamaia Cristiţa, în timp ce ne arată, pe rând, fiecare cameră.

După şcoală, treabă acasă

Copiii care îi spun Cristiţei "mamă" sau "mamaie" sunt 11 la număr. Trei dintre ei sunt adolescenţi, elevi de liceu, şi fac zilnic naveta la Galaţi. Ceilalţi sunt răspândiţi la şcolile din Odaia Manolache şi Vânători. "Toţi învaţă bine. Se ajută între ei la lecţii şi au rezultate. Iar când vin acasă au sarcini în gospodărie. Mai la vacă, mai la găini, curăţenie şi ordine fiecare în camera lor. Eu singură nu aş putea să le fac pe toate pentru toţi în fiecare zi. Le-am zis: mergeţi la şcoală fiţi cuminţi, învăţaţi şi munciţi, ca să ajungeţi bine în viaţă. Fără ţigări, cafele şi băutură. Iar fetele, fără prieten până când nu vor termina şcoala şi nu vor avea o meserie şi serviciu!", ne dezvăluie mama-eroină secretul ţinerii în frâu a unei "armate" de copii.

"Nepoţii vor să-mi spună mamă"

Probabil orice mamă are o durere în suflet. Cristiţa are cel puţin două, pentru că este mamă şi pentru pruncii fără vină lăsaţi în urmă de fiica ei, care acum ar fi prin Spania, cu un alt bărbat. "Tot promite că vine, că face, că drege. Nu se ține de cuvânt niciodată şi i-am spus că nu cu promisiuni se cresc copiii. Ei sunt așa de atașați de mine, că vor să îmi zică mamă. Eu le-am spus: măi copii, mama e numai una, care v-a născut, aia e mama voastră. Mie să îmi spuneţi mamaie şi să mă ascultaţi, iar eu voi fi cea mai fericită!", declară femeia cu ochii înlăcrimaţi. Ştie că se apropie 8 Martie şi că, în felul ei, este cea mai norocoasă femeie, pentru că 11 copii se vor întrece, care mai de care, să o facă să se simtă specială. "Ei îmi scriu, îmi spun că mă iubesc. Nu-mi trebuie nimic, nici case, nici vile, nici piscine. Numai să îi ştiu pe ei bine şi, dacă închid ochii, să ştiu că se descurcă în viaţă!"

Epilog

O zi din viaţa unei mame cu 11 copii nu se termină niciodată. Începe înainte de venirea zorilor, cu zece pacheţele pentru şcoală şi unul pentru bărbatul care vine la muncă, la Galaţi. Continuă cu spălatul unui "chintal" de rufe, grijă de cal, vacă şi cele câteva orătănii, şi de pruncul cel mic, roboteală în bătătură şi, desigur, pregătitul prânzului pentru familie. "Mancarea o pregătesc într-o oală de 17 kilograme sau în ceaune mari. Odată fierb două kilograme de fasole. Cartofi, nu mai zic. 12 pâini se consumă zilnic. Eu nu ştiu să gătesc puţin. Nici nu mai avem masă. Am avut una, dar sala în care o ţineam nu o mai avem şi acum punem pe jos două pleduri şi fiecare cu castronul în mână! Aşa e prânzul nostru, dar suntem fericiţi", ne rezumă Cristiţa Hîncu cel mai cotidian obicei al familiei sale numeroase. Ştie că până să îi vadă pe toţi mari, aşa cum sunt acum primii patru copii din prima căsătorie, mai are de tras. Cu nopţi nedormite, când unul sau mai mulţi se îmbolnăvesc, cu grija zilnică pentru ca toate să fie la locul lor şi cicăleală maternă, fără sfârşit, ca să-şi vadă cele 11 sufleţele oameni mari, aşezaţi şi cu rost în viaţă.

Citit 6423 ori Ultima modificare Luni, 09 Martie 2020 13:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.