* Asistaţii ar trebui să se bucure că s-a spart „buboiul” * Faţa plânsă a Văii Horincei, servită telespectatorilor occidentali *
Prezenţa unor străini la Unitatea Medico-Socială Găneşti, de pe Valea Horincei, spre sfârşitul anului trecut, a avut ca efect major, inconvenabil pentru obrazul judeţului Galaţi, atragerea atenţiei Europei asupra condiţiilor grele în care sunt nevoiţi să trăiască asistaţii de aici – semeni de-ai noştri cu nevoi speciale, bolnavi psihic.
O filmare cu camera ascunsă a arătat întregului continent, şi nu numai, ce se află dincolo de firma unităţii şi a unor modernizări ce dau bine la inspecţiile superficiale. Un film nemilos, ca pentru aruncarea Găneştiului în fundul gropii.
Traiul „nefardat” al nebunilor, transpus pe digital, a reamintit Europei de România anului 1990, când „faţa” sa era pur şi simplu comercializată de televiziuni.
Difuzarea documentarului-pirat, sub sigla BBC, a alertat Biroul European al Crucii Roşii, „cazul Găneşti-România” fiind înscris, ca prioritate pentru sud-estul continentului, pe agenda sa – exerciţiul 2010.
Sigur, nu excludem intenţia respectivului reporter/cameraman de a vâna senzaţionalul, dar nici nu putem crede că o instituţie de acest rang, şi ne referim la Crucea Roşie, cu autoritatea şi prestigiul verificate de nenumărate ori, practic, în intervenţii la dezastre, cunoscută pentru amprenta sa inconfundabilă pusă pe voluntariat, umanitar şi imparţialitate, ar putea greşi.
Luându-se notă de situaţia semnalată de transmisiune, Biroul European a solicitat Crucii Roşii Române să intervină. Ca un prim pas făcut în această direcţie, s-a trecut, prin intermediul domnului Gheorghe Hogea (FOTO 2), directorul Filialei Galaţi a Crucii Roşii, la efectuarea unei documentări la faţa locului, „fără mănuşi”, fără menajamente, ca la mari calamităţi, când trebuie să fii exact, rapid şi eficient.
Va evidenţia nevoile de ordin material, cele presante, ale unităţii spitaliceşti aruncate de BBC – de pe sticlă! - telespectatorilor din Europa de Vest, pentru a-i îngrozi.
Dacă Dracula a mai pierdut din teren, Găneştiul, în schimb, este împins în prim-plan, pe post de „faţa plânsă a României”. Cine să-şi fi putut închipui că o înregistrare bine camuflată avea să zdruncine tot ce este osificat la Găneşti? Asistaţii, dacă ar fi în deplinătatea facultăţilor mintale, ar trebui să se bucure că s-a întâmplat aşa. În fapt, s-a spart „buboiul”!
Miercurea trecută, domnul Gheorghe Hogea s-a aflat la Găneşti, începând documentarea. Om trecut prin multe, cu expertiză îndelungată la Crucea Roşie – nu va putea fi „îmbrobodit”. Misiunea sa nu este uşoară, nici comodă. Din ce va constata în teren, una din două: ori va ieşi BBC-ul şifonat ori vom auzi de nişte demisii.
Dacă „problema”, de actualitate în acest spital, a completării golurilor din organigramă priveşte exclusiv Consiliul Judeţului Galaţi, cealaltă, privind latura materială, ar putea fi apropiată de standardele de civilizaţie la zi prin luarea acestei unităţi medico-sociale sub aripa Crucii Roşii, dublă: cea a Societăţii Naţionale cu această denumire, din România, şi cea care acoperă zona Europei.
Să venim însă cu o precizare, din punctul nostru de vedere, necesară, pentru a ajunge la urechile cui trebuie, de la Galaţi, Parlament şi Guvern: Biroul European al Crucii Roşii nu are fabrică de zahăr şi nici plantaţii de orez ori depozite de încălţăminte. Ca să ajute fiinţele nenorocite de la Găneşti trebuie să apeleze la ceea ce are strâns din colecte publice.
Ne place, nu ne place, România, ca economie şi administraţie de stat, e dată la o parte spre a se ocupa de Găneşti europeanul anonim.
Foamea, alungată cu alimente standard
Atingând nordul judeţului, directorul Gheorghe Hogea a mai făcut miercuri ceva deosebit, şi anume, a îndeplinit o misiune umanitară cu finalitatea pe loc, subliniind astfel, din nou, rostul băncii de alimente a Filialei Galaţi a Crucii Roşii. A mers la puncte fixe, în comunităţi rurale unde există familii în care se suferă de foame, oferind pachete standard. Le-am văzut: conţineau alimente de prima necesitate.
Le-a înmânat celor năpăstuiţi, deasupra cărora n-a mai rămas – pentru a-i ajuta – decât Dumnezeu şi Crucea Roşie.
La Vădeni, pe malul Prutului, directorul Hogea s-a oprit, ca de atâtea ori, la Petrache Simion. Şapte copii, şi toţi, ca vârste, mărunţei. Sunt cetăţeni ai României, din categoria celor care nu au nevoie de aur, ci de pâine, zahăr, orez, untdelemn. Mămăliga făcută de mama lor din mălaiul primit de la Crucea Roşie: au mâncat-o fericiţi. Sunt bunuri alimentare ce provin din donaţiile făcute de locuitorii municipiului Galaţi.
La Pănăşeşti, altă realitate cruntă, la familia Leonte – cinci copii îngrămădiţi într-un chiler. E un miracol că au izbutit să iasă teferi dintr-o iarnă cu geruri de nesuportat.
La Pleşa, alţi bătuţi de soartă, cărora domnul Hogea a ţinut să le ridice moralul, înmânându-le personal sacoşe pline, cu însemnul Crucii Roşii pe ele, şi pânză pentru cearşafuri.
