Vă amintiţi ultima oară când a nins, miercuri, la Galaţi? Cum, la sfârşitul zilei, poate v-aţi uitat puţin pe fereastră şi aţi admirat cât de frumos ninge şi v-aţi bucurat că în casă este cald şi bine?
Pentru un moment, aţi uitat, poate, de ratele la bănci, sau de datoria la întreţinere şi pur şi simplu v-aţi bucurat de căldura căminului. În acelaşi moment însă, trei suflete tremurau în stradă, în frig.
Pentru Paul, Geanin şi Aurelian Peripenco, ninsoarea de miercuri a fost o urgie care nu a făcut decât să le agraveze şi mai mult situaţia în care se află.
După ce au locuit ani de zile într-o casă a Primăriei, ce a fost, la un moment dat, restituită proprietarului de drept, cei trei au fost acum evacuaţi.
Nu au cu ce să îşi achite chiria, iar proprietarul nu mai acceptă să îi ţină în casă, gratis. Ceilalţi chiriaşi din casa de pe Tecuci nr. 91 spun că nici ei nu mai au mult de stat, deoarece proprietarul vrea să vândă imobilul.
„Am stat aici 33 de ani, am vecină care a stat 50 de ani, unde să mă duc?”, ne-a spus o chiriaşă, Fevonia Grigoraş. Ea ne-a relatat, pe scurt, cazul familiei Peripenco.
Soţia lui Paul şi-a luat zilele, anul trecut, aruncându-se în Dunăre. Gest care trădează neagra disperare. Bărbatul a rămas cu cei doi băieţi, din care unul minor.
Pentru că a fost evacuat din casă, şi-a încropit, pe trotuar, un cort, din câteva placaje, folie de plastic, un covor. Înăuntru, un pat cu plapumă veche şi murdară şi un miros greu. Ieri, când am fost acolo, nu l-am găsit pe domnul Paul.
„E la muncă, la prestaţie”, ne-a şoptit copilul său, tremurând de frig… Pistruiat, cu picioarele goale în ghetuţe, băiatul s-a aciuat la sora sa care s-a mutat, de nevoie, cu cei trei copii mici, la soacra sa, pe aceeaşi stradă.
Vecinii îi compătimesc pe cei din stradă şi spun că aşa o soartă grea nu au mai întâlnit. „Le mai aduc o farfurie de mâncare, dar mai mult cum să îi ajuţi?”, ne-a spus şi Victoria Golat, o altă vecină.
Am sesizat cazul la Primărie, la Direcţia de Administraţie Locală. Directoarea Viorica Palade a reacţionat prompt şi a trimis o echipă pentru anchetă socială:
„I-am oferit domnului cazare la Centrul de Urgenţă, dar a refuzat… voi trimite din nou un consilier, să stea de vorbă cu dânsul, mai ales că este vorba şi despre un copil”.
„Nu vom lăsa cazul aşa, vom căuta soluţii, iar dacă nu vom putea găsi soluţii, vom apela şi la Direcţia de Protecţia Copilului, cu care colaborăm”.
Povestea celor trei nu este nici nouă, nici singura. Speranţa pentru o viaţă mai bună, măcar acum, în apropierea Paştilor, da…
