După ce zugrăveşte tablouri pline de lumină şi căldură, Mihaela Boboc lasă deoparte vopselurile şi aşterne pe hârtie aceleaşi imagini, de astă dată în versuri.
Cuvântul şi culoarea sunt pentru ea de nedespărţit. S-ar spune că poezia se regăseşte în pictură, că pânza e transpusă în vers şi că acest amestec o defineşte pe artista care mânuieşte cu aceeaşi îndemânare şi condeiul şi pensula.
Mihaela Roxana Boboc are 27 de ani, s-a născut la Buzău şi locuieşte în Galaţi din 2003, de când a început să urmeze aici cursurile Facultăţii de Marketing.
Deşi a studiat economia şi lucrează tot în domeniu, ea spune că profesia nu o inspiră deloc, ci doar îi antrenează latura practică. În timpul masteratului, Mihaela a urmat, trei ani, cursurile Şcolii Populare de Artă, secţia pictură.
Aici şi-a şlefuit talentul, şi a experimentat tehnici noi, alături de ceilalţi pasionaţi, sub îndrumarea unui profesor.
Lumină, căldură şi un gând frumos
Tânăra artistă a moştenit talentul de la tatăl său care se îndeletnicea uneori cu pictura şi i-a insuflat pasiunea pentru jocul de forme şi culori aşternute pe pânză.
„Am început cu nişte schiţe desenate pe spatele caietelor, apoi am început să lucrez în timpul liber diverse picturi în tempera, iar la Şcoala de Artă am încercat noi stiluri, tematici şi am studiat tot ce ţine de pictură”.
„Am lucrat grafică, peisaje, naturi statice, flori, portrete şi am avut expoziţii colective în toţi cei trei ani de studiu”, povesteşte tânăra.
Mihaela are păstrate la un loc atât tablourile pictate sub îndrumarea dascălului, cât şi primele încercări timide în ale desenului realizate în şcoala generală. Aşa îşi poate observa cel mai bine evoluţia.
„Folosesc culoare, lumină şi cât mai puţine griuri. Îmi amintesc că tata mi-a zis la început să mai las cenuşiul la o parte şi folosesc nuanţe naturale, dar atunci nu am înţeles, nu am primit prea bine critica”.
„După un timp am modificat unele lucrări, le-am adăugat căldură, ca să inspire un gând frumos.”
„Vers şi culoare” - primul volum de poeme
Începuturile poetice ale Mihaelei Boboc sunt legate de o durere apăsătoare care a făcut să izvorască sute de versuri legate mai apoi într-un volum. După moartea tatălui, scrisul a ajutat-o să-şi aline durerea, dedicându-i părintelui drag prima ei carte.
Manuscrisul volumului „Vers şi culoare” a fost premiat în 2009 la Festivalul Internaţional de Poezie de la Sighetul Marmaţiei, iar autoarea a fost recompensată cu publicarea lui la Editura „Grinta” din Cluj-Napoca.
Chiar luna trecută a ieşit de sub tipar cartea sub a cărei copertă pictată de Mihaela se regăsesc poezii ilustrate cu desene ale tatălui şi ale fiicei.
„Nu aş putea spune că am o poezie preferată sau una care mă reprezintă, pentru că fiecare îmi transmite câte ceva când o recitesc, dar cele mai dragi îmi sunt cele dedicate lui tata şi cele pentru copilul meu”, spune artista-mămică, care recunoaşte că şi-ar dori ca fiul ei - foarte mic acum - să fie înzestrat cu un talent aparte.
Mihaela Boboc nu-şi poate permite să organizeze o expoziţie personală sau o lansare de carte la Galaţi. Singura cale de a-şi promova pasiunile este să participe la târgurile de hand-made pentru care confecţionează obiecte care să-i poarte semnătura.
Mihaela are de câteva zile şi un blog pe care îşi postează creaţiile: http://mihaelaboboc.blogspot.com/.
Ceramica pictată şi felicitările personalizate, cu poeme gata scrise, i-au atras atât de mult pe gălăţeni încât artista caută noi modele cu care să îi surprindă la următorul târg care va avea loc în perioada 26-28 martie.
