* „Suntem prea săraci ca să ne luptăm cu morile de vânt”, susţine un profesor de la „D. Moţoc” *
Cadrele didactice au renunţat la proteste de orice fel. În urma referendumului organizat de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar cu privire la blocarea anului şcolar prin neîncheierea mediilor, s-a constatat că profesorilor le-a pierit cheful să protesteze:
„Oamenii vor să încheie mediile. Sunt supărat pentru că este prima data când nu ni s-a dat nicio şansă să negociem ceva pentru ei. Vom avea ceea ce merităm”, ne-a declarat liderul SIP, Valeriu Diculescu.
„Să ne ia şi 80 la sută din salariu, asta merităm”
În timp ce sindicaliştii dau vina pe profesorii nehotărâţi, aceştia susţin la rândul lor că nu mai au încredere că sindicatele ar fi putut rezolva ceva:
„Ce putere mai au sindicatele în ziua de azi? Niciuna! Avem hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile de care nu s-a ţinut cont. Ce valabilitate ar mai fi avut nişte hârtii semnate cu Guvernul care în primă fază ne-ar fi păcălit că ne rezolvă una sau două revendicări şi apoi ar fi revenit cu hotărâri ca să ni le ia înapoi?”.
„Suntem săraci, prea săraci ca să ne mai ardă să ne luptăm cu morile de vânt. Cu greva e clar că nu rezolvam nimic şi mai pierdeam şi puţinii bani pe care-i primim. Avem copii de întreţinut şi rate la bănci…”, ne spune un cadru didactic de la Colegiul de Industrie Alimentară şi Turism „D. Moţoc”.
Alt coleg de cancelarie crede că lipsa de unitate a profesorilor i-a învins de fiecare dată:
„Să ne ia şi 80 la sută din salariu, asta merităm. Niciodată n-am ştiut să fim uniţi. Noi am stat o săptămână în grevă, în timp ce alţii şi-au luat salariile întregi”.
„Dacă s-ar fi obţinut ceva, ar fi beneficiat şi ei pe spatele nostru. Am hotărât să încheiem mediile, pentru că iar am fi fost printre puţinii care ne trezeam să protestăm”, motivează respectivul dascăl.
Că au fost sau nu ameninţări de la minister şi inspectorate a contat mai puţin decât faptul că oamenii din sistem trăiesc într-o cruntă descurajare.
Capitularea a fost o consecinţă firească atâta vreme cât nimeni nu mai crede că va câştiga ceva.
