Cu trei săptămâni înainte de a muri, Ionel Iordache, fost subofiţer la Poliţia Tg. Bujor, ieşit la pensie în august 2008, i-a invitat la el, în Bereşti, profitând de împrejurarea că era singur acasă, pe trei dintre foştii săi ucenici într-ale muncii de poliţie, apropiaţi sufletului său, ca să le aducă la cunoştinţă ceva important.
Ion Coroiu, George Solomon şi Ionel Damaschin, ei erau cei aşteptaţi! Îmbrăcaţi în civil. Aparent sfioşi. Curiozitatea lor, între limite normale – „Oare ce i-o fi venit lui Iordache, aşa, din senin, să ne cheme la el?”. Aveau aerul că fuseseră convocaţi la Cina cea de taină, în varianta de Bereşti. Era către seară. După ce au intrat în casă, Ionel Iordache a primit raportul de la agentul-şef Ion Coroiu:
„Prezentându-ne la Bereşti, am executat, domnule Iordache, ordinul primit de la dumneavoastră. Să trăiţi!”. Fără să piardă vremea, gazda le-a cerut să-i permită să le vorbească, dacă sunt de acord, ca pe vremea când ei erau, la Poliţie, nişte novici. N-au avut nimic împotrivă.
Ionel Iordache: „V-am chemat la mine fiindcă vreau să vă ofer nişte cadouri. Sunt convins că nu mă veţi refuza. Am nişte caschete de poliţist, nou-nouţe şi câteva geci şi scurte de tipul M.A.I., neîmbrăcate. Întrucât ar fi păcat să ajungă la cine nu trebuie, vi le dau vouă ca să vă amintiţi de mine! Eu, a ţinut să mai adauge, nu mai am timp să le port”.
Nu era vesel, dar nici trist. Ion Coroiu: „M-a îmbrăţişat părinteşte, atrăgându-mi atenţia că trebuie să iau la purtat tot ceea ce îmi va da el, în amintirea sa. După ce mi-a înmânat aia, aia, aia, gura mea, automat, ca la biserică, a rostit Bo’daproste!.
E posibil ca astăzi, cascheta pe care mi-a dat-o să mi-o pun pe cap aici, pe Pământ, să o poarte şi el acolo sus, în Ceruri. Deşi ştiam că avea sănătate de fier, ceva îmi spunea că pensionarul Ionel Iordache presimţise că i se apropia sfârşitul. Cât am stat la el, vreo două ore, ne-a vorbit numai despre Poliţie.”
Marţi, 16 martie a.c., când nu se aştepta nimeni, la vârsta de 53 de ani, Ionel Iordache îndolia oraşele Tg. Bujor şi Bereşti, ca şi cum ar fi vrut să confirme, cu ironie, spusa populară conform căreia cine are pensia mare trăieşte mai puţin. A lui era de peste 22 de milioane de lei vechi…
I s-a cumpărat sicriu de lux, cu mânere. În ziua înmormântării, Bereştiul arăta ca un oraş asediat de bujoreni. De la Poliţia Tg. Bujor, prezenţă masivă, de la comisarul Ion Oprea până la Roza Budescu, femeia de serviciu. Cu toţii, în negru. Zeci de coroane, flori naturale, între care multe frezii…
Bilanţul lui Ionel Iordache: 30 de ani în uniforma statului + doi ani în care a primit pensie. Poliţiştii de la Tg. Bujor, i-au purtat, cu rândul, sicriul pe umeri.
La înălţat rugăciuni pentru iertarea păcatelor lui Ionel Iordache, 14 preoţi, în frunte cu protopopul Toader Pohrib. Jale mare. Subofiţerul Ion Coroiu: „Ţi se încreţea carnea pe tine când cântau…”.
