Meşterul Manole ar fi putut foarte bine să-şi găsească de lucru în oraşul nostru. Dacă în balada „Mănăstirii Argeşului”, faimosul arhitect avea bătăi de cap pentru că tot ce construia ziua se dărâma noaptea, la Galaţi lucrurile stau neaşteptat de asemănător.
Pe de o parte închidem un şantier – Slavă Cerului!, parcă se mai pune problema să nu devii credincios!, pe de alta – deschidem încă două, mai mici. Ptiu, drace!
Bălcescu – ce a fost şi ce a ajuns (FOTO 1)
Obişnuia să fie una dintre arterele de maximă importanţă ale oraşului. ISPA şi nesfârşitele lucrări la gaze sau la reţeaua electrică au transformat însă cocheta străduţă, care străbate o porţiune importantă a Oraşului Vechi, într-un obraz de copil care nu şi-a suportat cuminte pojarul.
„Decât să o iau pe Bălcescu, prefer să ocolesc pe alte trei străzi: atâta praf, şanţuri transversale, mizerie, aglomeraţie şi nervi în trafic nu mai există nicăieri în Galaţi. Nu mai vorbesc de pietoni, pe care îi înţeleg că nu mai au răbdare să aştepte să treacă şirul de maşini şi se aruncă în faţa autoturismelor”.
Ceea ce crede Ştefan, şofer cu suficientă experienţă ca să se albească la faţă când este întrebat de şantierele din oraş, nu este unic. Omul poate însă să recunoască: „Uite, ca să nu ziceţi că văd doar bube în cap: pe la ˝Sensiblu˝ s-a restrâns şantierul, oamenii pot să treacă, iar noi nu ne mai suim cu maşinile peste pietoni”.(FOTO 2)
Cuza (se) face bine (FOTO 3)
În urmă cu o lună l-am fi numit neruşinat şi visător pe cel care ar fi prevestit că pe strada Cuza va creşte iar asfalt. Acum, ce să mai zicem? Sub ochii noştri se mai astupau ieri câteva gropiţe cu vechime.
Totuşi, 500 de metri mai departe, pe aceeaşi stradă, în dreptul „Romlotus”, umbra unui şantier ştergea ceva-ceva din buna impresie de mai devreme (FOTO 4).
Iar la coborârea pe panta de la capătul celălalt al lui Cuza, cel care dă în Port – moment în care toate organele din corp au făcut schimb de locuri, iar micul dejun a ţipat că el vrea afară – entuziasmul ne-a trecut definitiv.
Nici piatra de râu nu mai era la locul ei, nici asfalt nu fusese turnat în loc, dar nişte bolovani ca de off-road făceau maşina să se zbată de zici că o legaserăm la curent. Senzaţie! (FOTO 5)
Aleea Şcolilor, la Reanimare (FOTO 6)
De fapt, săracă stradă a Colegiului Cuza este de-a dreptul legată la aparate. Ea nu ar vrea, dar cineva nu s-a mulţumit să îi izoleze riveranii şi să le forţeze pe profesoare să vină încălţate cu cizme de cauciuc în timpul verii. Nu, cineva pare că a aruncat bomba şi acum se distrează aşteptând să vadă, nu pică nimic?
Basarabiei – pasăre Phoenix (FOTO 7)
Eu una bănuiam că strada Basarabiei va mai exista doar în cărţile de istorie ale oraşului. Bine, speram că la fel se va întâmpla şi cu pavajul de piatră cubică şi culoarea idioată a artezienei din Grădina Publică, dar iată că m-am înşelat pe toate planurile. Prima şi cea mai importantă – strada Basarabiei a renăscut din cenuşă, tranşee, praf şi ruginite şine de tramvai.
Ave, zic, păcat că nu a mai turnat nimeni o găleată de asfalt la întâlnirea cu cealaltă bucată a Basarabiei, care acum dă şi ea în gropi fix în intersecţia cu bulevardul Coşbuc.
Scăpat de complexe, Meşterul Manole ar fi extrem de mulţumit de sabotajul divin de la proiectul mănăstiresc. Păi, cum, măcar arhitectul domnitorului Neagoe are oricând la dispoziţie planul B!
