Acum câţiva ani, când un foarte bun prieten mi-a explicat de ce este nevoie de trei oameni la orice lucrare românească ce poate fi făcută de un singur muncitor, am râs.
Am râs, pentru că explicaţia suna cam aşa: unul munceşte şi ceilalţi doi… icnesc. Adică, în timp ce Dorel dă cu sapa sau târnăcopul, ceilalţi doi îl acompaniază sonor, aşa, ca să se vadă – sau, mai bine spus, să se audă – că fac şi ei ceva.
Ei bine, de când străzile Galaţiului arată ca după bombardament, mai exact de când ISPA, dar şi alte lucrări, ne-au transformat oraşul într-un mare şi etern şantier, am priceput că explicaţia nu este vreo glumă, este chiar adevărul gol-goluţ.
Circulând zilnic prin oraş este imposibil să nu remarcaţi muncitori care nu fac nimic. Trec, zilnic, pe lângă cel puţin trei mari şantiere ISPA (în Centru, la Hotel Dunărea, pe Coşbuc – în diverse puncte şi pe Gării colţ cu Bălcescu), plus unul Distrigaz (cel de pe Bălcescu). În fiecare zi, imaginea muncitorilor de pe lângă tradiţionalele şanţuri este o adevărată poveste.
De pildă, luni dimineaţă, pe Bălcescu – unde şanţul a ajuns într-un punct nevralgic al circulaţiei rutiere, chiar la semaforul de pe Eroilor – am văzut vreo trei muncitori stând pe lângă şanţ. Era ora 8.40 şi am spus că e prea devreme probabil ca să se apuce de treabă.
Am mai trecut o dată, prin zonă, pe la 10.50. Muncitorii, ca fixativul de păr, din reclamă: nemişcaţi, fie că e ploaie, fie că e vânt.
În schimb, după-amiază, pe la ora 16.40, firavul fir de circulaţie al maşinilor se oprise, căci un excavator transporta, în cupă, pământ… Evident, şoferul microbuzului cu care circulam a început să pomenească despre bun simţ, lucrări desfăşurate pe timp de noapte în alte oraşe europene…
Ieri, după amiază, pe la 13.30, şantierul de pe Bălcescu era în aceeaşi măreaţă şi impresionantă nemişcare… (FOTO 2) Probabil muncitorii aşteptau să se facă 16.40, să blocheze strada cu excavatorul.
Să ne mutăm puţin acum atenţia asupra altui aşa numit „front de lucru”: Gării colţ cu Bălcescu. Aici, de la începutul anului, se tot desfăşoară lucrări ISPA. O perioadă, strada a fost circulabilă, până în Carnabel, după care s-a blocat din cauza lucrărilor.
Zona a fost săpată, astupată cu piatră, pământ şi chiar asfalt şi din nou săpată de cel puţin trei ori. Ieri, pe lângă lucrări, muncitorii îşi dădeau toată „silinţa” să termine cât mai repede. Imaginile sunt elocvente, iar faptul că repaosul oamenilor sprijiniţi care încotro (în gard sau în lopată) se desfăşura în toată splendoarea sa chiar lângă un „non-stop” ne-a confirmat faptul că, uneori, soarta are un simţ al umorului extrem de fin (FOTO 3).
Dar nu, noi suntem absolut convinşi că muncitorii surprinşi în instantaneele fotoreporterului se opriseră pentru prima dată din lucru, după ce lucraseră fără încetare, toată ziua, cu atenţia canalizată, ca să spunem aşa, pe reţelele de apă şi canalizare ce trebuie înlocuite prin programul ISPA.
Şi, apropo de atenţie; concentrarea de la… şanţ poate fi repede pierdută, atunci când denivelările sunt parcurse, săltăreţ, de vreo domnişoară. În astfel de cazuri, muncitorul român se pierde repede şi uită să mai lucreze, admirând frumuseţile de pe stradă… (FOTO 4)
După care, probabil se apucă de treabă cu şi mai mare râvnă; căci dacă şanţurile ar fi mai adânci, atunci şi mişcările frumoaselor gălăţence ar fi mai ample şi mai interesant de urmărit, nu?
Şi, ca să încheiem într-o notă optimistă - adică, în nota aceea în care lucrările ISPA se vor termina la termen şi nu vom fi nevoiţi să plătim din buzunare finanţarea europeană pierdută -, vă prezentăm o imagine grăitoare, tabloul putându-se intitula „Muncitor săpând cu… Dorei stând” (FOTO 5).
Privitorul tabloului poate identifica, însă nu cu uşurinţă, unicul muncitor în activitate (dreapta, lângă excavator), prim-planul fiind ocupat de ceilalţi patru-cinci lucrători care stau de vorbă, rezemaţi în lopeţi…
Trecând peste părţile comice, trebuie spus că nu credem că toţi muncitorii din Galaţi dorm în front, pe lângă şanţuri, în timp ce ziua trece şi, vorba proverbului, leafa merge.
Însă nu ar fi mult mai normal ca primăria municipiului Galaţi să trimită un observator la fiecare din aceste lucrări, astfel încât să se ştie clar ritmul lucrărilor?
