Ieri, la deschiderea anului şcolar la Şcoala Gimnazială nr. 44, de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Galaţi, a participat, în afară de presă, o singură invitată, de la Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP).
De fapt, şcoala de aici nu mai are, începând din acest an, personalitate juridică: a devenit parte a Şcolii nr. 34 „Mihai Viteazul”. Ceremonia de deschidere de ieri, scurtă şi sobră: vreo 50 de cursanţi, majoritatea tineri, dintre care unii învaţă în primele clase primare şi câţiva vor să facă liceul.
„Şi iartă nouă greşelile noastre”, a predicat, potrivit momentului, părintele capelan Obreja, care a săvârşit o slujbă religioasă. Comandantul Penitenciarului a transmis ieri un mesaj la deschidere.
Directorul şcolii care s-a legat la cap cu încă o şcoală, una aparte, profesorul Florin Cernat, le-a spus ieri elevilor că învăţătura îi va ajuta mult în viaţă şi i-a rugat să păstreze mobilierul claselor intact.
Pentru că, din câte am aflat, au existat şi cazuri de violenţă manifestate asupra mobilierului, iar uneori se aruncă, din dormitoarele de la etaj, cu obiecte în geamurile şcolii, protejate de aceea cu plasă. De, şcoala nu poate fi vârâtă pe gât, mai ales că elevii-deţinuţi nu mai primesc şi indemnizaţii, ei doar zile în minus din pedeapsă…
Dna Neagoe, reprezentantă a ANP, i-a îndemnat ieri pe tinerii elevi să profite de şansa de a urma o şcoală, şansă de care probabil mulţi nu ar fi beneficiat în libertate.
Ieri, directorul Cernat a inspectat mai de dimineaţă „şcoala” de la Penitenciar, după ce în ultimele zile s-a arătat nemulţumit de ritmul lucrărilor de pregătire a sălilor.
Nu era nici ieri mulţumit de igienizare. Nici la toaleta profesorilor nu era încă racordată apa, o sală de curs nu avea vopseaua podelei uscată, nu toate clasele aveau catedră... Directorul a dotat clasele cu bănci de la Şcoala 34.
Sala de sport este încă o incintă cu trei pereţi şi unul din zăbrele, cu acoperiş de tablă ondulată. Profesorul Duţu, cu 14 ani vechime la catedră în Penitenciar, recomanda ieri puţină răbdare: dumnealui spunea că şcoala este de fapt un fost depozit, pe care personalul de aici a muncit din greu să-l transforme.
Şi, recunoaşte profesorul, care opt ani a fost chiar director aici, nici fostele conduceri ale Penitenciarului… nu au avut nevoie de şcoală, ca obligaţie în plus.
Ieri, au fost prezenţi doar câţiva dintre profesorii care vor preda la Penitenciar, dintre care doar doi cu normă întreagă aici. Directorul Cernat vrea testarea elevilor, pentru a nu-şi fura singuri căciula, trecându-i şi pe analfabeţi sau pe cei cu prea puţine cunoştinţe în categoria elevilor absolvenţi.
Nici elevii nu pot fi în permanenţă la ore, unii fiind detaşaţi la muncă, duşi în instanţă sau la spitalul penitenciar de la Târgu Ocna, iar orele nu pot începe la 8,00. Deci, va fi o muncă grea, de ambele părţi…
De altfel, unitatea este şi dificil de controlat de către Inspectoratul Şcolar date fiind procedurile de intrare în incintă, prin detectoarele de metale etc. Una peste alta, pare să fi apărut o cotitură în acest gen de învăţământ, deschis ieri oficial la Penitenciarul din Galaţi.
