* Nici Oraşul Vechi nu se simte prea bine * Galerii cu trasee necunoscute * Parcul Eminescu ar putea da în Brateş * Acţiunea „hrubele” ar costa… *
Inginera Margareta Bălan, singurul expert şi verificator gălăţean atestat pentru terenuri de fundaţie, nu se desprinde imediat de tema infiltraţiilor. Îşi aminteşte de un alt fel de prăbuşire: o stradă! În 1980, într-o noapte, s-a crăpat o bucată din strada Livezeni! Oamenii s-au trezit înspăimântaţi, cu bucăţi de tavan desprinse prin case.
Strada e situată între str. Română şi Spătarului. Inginera crede că acolo începea un mal, acum îngropat, la poalele căruia se adună apă. Atunci nu s-a descoperit exact cauza, strada s-a reparat şi nu s-a mai întâmplat nimic rău între timp…
Hrubele de sub Galaţi
La Galaţi, construieşti în orb: te uiţi pe planurile subsolului, vezi că nu sunt conducte sau cabluri electrice pe dedesubt şi răsufli uşurat: poţi să faci fundaţia casei… Când colo, uneori constaţi că ai de umplut o ditai hrubă, care nu apare pe planuri, căci acum vreo două veacuri, când s-au construit ele, nu exista aşa ceva…
Deci, altă cheltuială: trebuie să umpli galeria respectivă! Nu mai pui în calcul, aşa cum face gălăţeanul destoinic, şi valoarea istorică a hrubelor, degradate la nivelul de beci de murături.
Ceea ce ar putea fi atracţie turistică doarme încă sub oraş, gata să facă victime printre casele vechi. Poţi să ai însă o surpriză şi mai neplăcută: hrubele să nu apară la săpăturile pentru fundaţia nouă, dar să fie acolo, dedesubt, şi să cedeze la un moment dat.
Case, precum cea de pe Columb sau fostul Han Obrenovici de pe strada Cuza, sau străzi, precum Brăilei sau Basarabiei, care se prăbuşesc uneori la Galaţi… Şi ce-i de făcut? Îţi faci casa pe piloţi. Mai scump, dar mai sigur…
Tunelele din malul Brateşului
„O zonă instabilă este Ţiglina I şi Ţiglina II, pentru că sunt piloţi de numai 7 metri şi noi nu putem stăpâni ridicarea nivelului apei subterane” – face inginera trecerea de la sud la nord…
„Ridicarea nivelului apei înseamnă tasarea loessului şi vă imaginaţi ce se poate întâmpla… Dar mergem în partea de jos a oraşului, adică strada Domnească, de la Columb spre taluz. Aici, avem galerii subterane, dar şi beciuri. Unele pleacă chiar din mal, din taluzul de la Brateş”.
„De exemplu, dacă o să mergeţi în Parcul Eminescu, există un puţ de observaţie. Eu am găsit acolo intrarea într-o hrubă, care pleacă din clădirea ruinată de lângă fostul cinematograf «Popular» şi trece prin parc şi se spune că ar ieşi, pe lângă «Modern», în malul Brateşului. Era uşor, pentru cei care au construit-o să vină pe apă şi să intre nevăzuţi în oraş”.
„În malul Brateşului se văd aceste galerii – intrarea în ele. Şi aceste galerii subterane au trasee necunoscute şi poţi să-ţi dai seama unde sunt numai în cazul în care se fac ridicări topografice. Pentru că una ţi se pare ţie că vezi în pământ şi alta e când o transpui pe plan”.
Specialista în pământuri ne-a arătat planuri în care cartiere întregi au figurate lungi galerii, întrerupte acolo unde nu s-a mai putut cerceta: ori pentru că cercetarea era făcută în vederea construirii unui imobil care nu se întindea pe suprafeţe mai, ori pur şi simplu galeriile sunt prăbuşite de vreme din loc în loc.
În studiul geotehnic ataşat viitorului Plan de Urbanism General, inginera Bălan a specificat că galeriile au înălţimea şi lăţimea de 2 metri, fiind la o adâncime variabilă: 3, 5, 7 sau chiar, rar, la 9 metri.
Tot aici, specialista vine cu o concluzie de bun simţ: „În prezent, aceste galerii în zonele construite necesită a fi depistate şi apoi umplute. Aceasta pentru protejarea fondului construit şi pentru siguranţa construcţiilor”.
Doamna Bălan adaugă precaut: „Acesta este studiul pe care l-am predat, nu ştiu însă ce a rămas din el”. Căci la „asamblarea” datelor pentru viitorul PUG, problema grea a hrubelor poate fi preluată sau nu…
E la mintea cocoşului că, dacă administraţia locală se leagă la cap cu încă o problemă destul de gravă, din fericire pentru toţi primarii de până acum… acoperită, acoperită cu pământ, orice plan de viitor, chiar dacă are termen de finalizare un deceniu ori un veac, pune problema banilor. Altfel, proprietar cu proprietar, să se descurce cum poate! Sau poate are noroc…
Şi în perioada interbelică primăria gălăţeană de atunci îi notifica pe proprietarii care aveau prăbuşiri de hrube în curte sau în stradă, să-şi acopere singuri groapa, ca să nu fie amendaţi.
