* O femeie cu doi copii este îngrozită de venirea iernii * Trăiesc din 84 de lei pe lună * Cum? Numai Dumnezeu ştie! *
Vă plângeţi de criză? Vi s-a redus salariul? Aţi intrat în şomaj? Aţi pierdut sute de mii de euro din devalorizarea proprietăţilor? Nu asta e adevărata faţă a sărăciei. Da, fiecare are probleme la nivelul lui, dar poate că ar trebui să folosim lacrimile ceva mai justificat.
Pentru familia Nicoletei Şuşnescu de exemplu, un caz cu adevărat dramatic, pe care vi-l prezentăm astăzi. Respiraţi adânc, adunaţi-vă toată emoţia de care sunteţi capabili pentru că urmează o poveste despre cea mai adâncă sărăcie posibilă.
Copii imuni la tristeţe
Gabriel (6 ani) şi Cristina (4 ani) s-au obişnuit cu lacrimile mamei, nu mai tresar când femeia povesteşte cu sughiţuri. Când mama plânge, cei doi copii se comportă natural, ca şi cum ar fi un alt episod din lungul şir al zilelor întunecate din viaţa lor de până acum. Cu siguranţă au văzut lacrimi de mii de ori, aşa că au căpătat un gen de imunitate la tristeţe. E felul lor de a-şi apăra tărâmul candid al copilăriei.
În schimb, mama, Nicoleta (are numai 25 de ani, dar pare că au trecut secole peste chipul ei încercănat), pare să nu se mai poată apăra. Povesteşte haotic toate necazurile sale, sare de la o idee la alta, ca un om plin de disperare. Spune din capul locului că nu vrea să dea copiii. De aici îşi începe povestea.
„Orice ar fi, nu vreau să mă despart de ei, vreau să îi cresc, indiferent de cât de greu mi-ar fi”, stabileşte clar termenii discuţiei. „Nu avem bani nici de mâncare, dar mă mai ajută mama şi vecinii şi câteva cunoştinţe, dar acum nu am bani nici de lemne, că vine iarna şi nu ştiu ce să mă fac să nu le fie frig copiilor. Măcar să scap de iarna asta că după aia poate se termină divorţul mamei şi mă mut cu ea”, spune Nicoleta Şuşnescu.
Chirie imensă când nu ai niciun venit
Descifrăm încet, încet, întreaga poveste. Femeia nu locuieşte cu tatăl copiilor, care i-a recunoscut, dar care nu plăteşte niciun leu pensie alimentară. Singura soluţie să scoată ceva bani de la el ar fi să îl dea în judecată, dar nu ştie nici ce trebuie să facă şi nici nu prea ar vrea să îi facă una ca asta.
A locuit până de curând la mama ei, dar şi ea este, la rândul ei, despărţită de soţ, care încearcă să ia jumătate din apartament. Apartament în care, momentan, până nu se lămureşte statutul juridic, nu poate locui.
De câteva luni stă cu chirie într-o curte cu alte două familii. Trebuie să plătească 250 de lei pe lună, dar suma pare o avere când singura ei sursă de venit este alocaţia celor doi copii, în valoare de 84 de lei pe lună.
„Eu nu muncesc, pentru că nu am unde să las copiii. Trebuie să stau cu ei şi trăim doar din alocaţie. Dar cum să trăieşti când trebuie să dăm chirie, să luăm de mâncare, şi să cumpărăm lemne, că vine frigul? De haine nici nu mai vorbesc. Ne descurcăm cum putem”, mai povesteşte mama celor doi copii.
Îngerii uniţi de sărăcie
Gabriel şi Cristina sunt doi îngeraşi. Nişte copii frumoşi cum rar se vede, năstruşnici, puşi pe şotii, dar conştienţi de sărăcia în care se scaldă.
„Nu mergeţi la grădiniţă?”, îl întreb pe băiat. „Nu, că nu avem bani”, răspunde senin. „Dar ce faceţi voi toată ziua?”. „Ne jucăm, ne uităm la desene animate pe Minimax, că acum avem cablu. Ne mai certăm între noi, dar nu tare”, spune Gabriel.
Cristina îi dă peste mână, vrea să spună şi ea ceva. „Da, ne mai certăm”, confirmă năstruşnic fetiţa de 4 ani. Dar se vede pe chipul lor că se iubesc, sărăcia i-a unit mai mult decât orice alt lucru de pe lume.
Nu sunt deloc alintaţi, dacă mama le spune că nu sunt bani pentru ceva înghit în sec, afişează o mină serioasă şi merg mai departe. Nevoile i-au maturizat mai repede decât era cazul.
Cine îi poate ajuta? Am apelat la Primărie şi la Protecţia Copilului. Ar fi câteva variante, inclusiv să fie primiţi de vreo fundaţie pentru o anumită perioadă. Dar problemele lor sunt atât de grave (educaţie pentru copii, haine, alimente) încât niciun ajutor în plus nu e de prisos.
E un caz care ne cheamă din nou la solidaritate, aşa cum gălăţenii ştiu să o facă în astfel de cazuri.
