* „Vreau la casa de copii!”, spune singur băiatul * Oameni cu suflet adună pisici şi câini de pe stradă, în timp ce părinţi fără inimă îşi lasă copiii în voia sorţii * Peste 3.000 de copii au familiile plecate la muncă în străinătate *
Exilul părinţilor la muncă în străinătate distruge pur şi simplu copiii. Uitaţi sau chiar abandonaţi acasă în grija rudelor sau, mai rău, în grija unor necunoscuţi, unii copii ajung să se răzvrătească în modul cel mai crunt. Despre drama copiilor lăsaţi acasă s-a scris în nenumărate rânduri, dar asta nu înseamnă că lucrurile s-au rezolvat. În unele cazuri, situaţia chiar s-a acutizat.
Săptămâna trecută, pe holurile Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) am avut ocazia să stăm de vorbă cu un băieţel de 10 ani, care a ajuns să ceară să fie preluat într-un centru de plasament, după ce ani de zile a fost transformat în mingea de ping-pong a adulţilor din jurul său.
Experienţă traumatizantă
Destinul lui „Ionuţ” (îi vom spune aşa pentru a-i proteja identitatea) este demn de un roman sau de un film tragic. A schimbat atâtea case încât acum i se pare că cel mai bine i-ar fi dacă s-ar muta într-o casă de copii, să scape definitiv de minciunile familiei, de ignoranţa celor din jur, de promisiunile neonorate ale celor aşa-zis dragi.
„Vreau la casa de copii, că acolo ştiu că e bine. Nu mai vreau la bunicul, nu mai vreau nici la mama, vreau să fiu lăsat la casa de copii”, spune impasibil Ionuţ, cu privirea unui copil disperat.
Nu joacă teatru, nu încearcă să se victimizeze pentru a atrage atenţia, pur şi simplu asta îşi doreşte el. Povestea sa aproape că ne face să îi dăm dreptate.
Calvarul său a început în urmă cu aproape 3 ani, în luna decembrie 2007. Mama sa, Maricela, a plecat să muncească în Spania, împreună cu concubinul ei, care nu este tatăl copilului. Pe Ionuţ aproape că nici nu a avut cui să îl lase pentru că majoritatea celor din familie erau plecaţi şi ei.
Aşa că l-a lăsat în grija mamei concubinului, un fel de „bunică” prin alianţă, o bunică de conjunctură. Femeia a avut grijă ca de propriul copil şi l-a crescut timp de un an şi jumătate fără niciun fel de sprijin financiar sau de altă natură din partea familiei plecate.
„L-am crescut ca pe copilul meu, vorba aceea, te ataşezi de un câine, darămite de un copil. L-am crescut pentru că mi-a fost drag, deşi nu am avut nicio obligaţie. Cât a stat copilul la mine a fost foarte bine. Învăţătoarea mi l-a lăudat de multe ori, era premiant, printre cei mai buni din clasă”, ne-a declarat bunica „adoptivă”.
Începutul problemelor
Numai că, anul acesta, de Paşti, mătuşa lui Ionuţ, sora mamei, a venit din Spania şi l-a luat la ea timp de două săptămâni. A fost suficient pentru a-l bulversa total pe copil. Din câte se pare, în perioada petrecută în ţară, mătuşa i-a oferit, din punct de vedere material, tot ce nu avusese Ionuţ până atunci. Lucru bun, în principiu, numai că trecerea de la nevoi la tot ce a visat a fost bruscă şi s-a dovedit a fi neinspirată pentru băiatul de numai 10 ani.
„Din câte am înţeles, mătuşa l-a dus numai pe la restaurante, îi dădea bani, i-a luat lucruri scumpe şi l-a lăsat liber. Din momentul acela s-a rupt cu şcoala”, a povestit „bunica” lui Ionuţ.
Povestea e susţinută şi de învăţătoarea copilului: „Cât a stat cu mătuşa lui, efectiv s-a schimbat total. I-a cumpărat de toate, au mers numai la restaurante, i-a cumpărat tot felul de lucruri, ceea ce l-a încântat foarte tare”, ne-a spus învăţătoarea L.B., căreia îi vom proteja de asemenea identitatea pentru a nu se face legătura cu personajul nostru.
Însă lucrul care l-a afectat cel mai mult pe Ionuţ a fost promisiunea că va fi luat şi el în Spania. „Nu s-a întâmplat asta, iar copilul a suferit enorm. A lipsit de la şcoală, nu mai învăţa”, ne-a mai spus învăţătoarea.
Între timp, copilul a schimbat din nou domiciliul. A ajuns la bunicul său, singura rudă care se mai află în ţară. Din păcate, bunicul s-a dovedit a fi total depăşit de situaţie.
De altfel, el a fost cel care l-a luat de mână pe Ionuţ şi l-a adus la „Protecţia Copilului”. „Nu mă descurc cu el. Mi-a furat bani, pleacă dimineaţa şi vine noaptea, nici la şcoală nu se duce. Mi l-a adus Poliţia într-o dimineaţă la ora trei”, spune bunicul cu nonşalanţă. Se vede însă de la distanţă că vrea să scape de copil, că nu e în stare să aibă grijă de el.
„Nu îl mai vrea nimeni!”
Practic, în acest moment Ionuţ a ajuns un adevărat copil nedorit. „Eu nu am văzut aşa ceva. Nimeni nu-l doreşte pe acest copil. Sunt profund impresionată de povestea lui tristă. Când am aflat ce i se întâmplă pur şi simplu am plâns de ciudă şi furie. Furie mai ales pe mama lui, care pur şi simplu l-a abandonat”, a mai declarat învăţătoarea L.B.
În acest moment, Ionuţ a fost preluat de Direcţia pentru Protecţia Copilului („visul” său s-a împlinit). „Încercăm să stabilim care este persoana cea mai potrivită să îl crească. Având în vedere trecutul, el se aşteaptă în continuare să fie minţit, abandonat”, ne-a declarat Elisabeta Slabu, din cadrul Serviciului Protecţie de tip Familial din cadrul DGASPC.
Din păcate, singura persoană care îl doreşte pe Ionuţ, „bunica adoptivă”, nu îl poate primi din cauza restricţiilor legale care spun că un copil trebuie să meargă la rudele de sânge. El ar putea ajunge în grija bunicii de conjunctură numai în anumite condiţii, însă pentru asta e nevoie de mai multe demersuri, implicit de mai mult timp. Până una-alta, Ionuţ rămâne unul dintre „orfanii” de tip nou.
Din nefericire, povestea lui e doar unul dintre cazurile dramatice petrecute în ultima vreme. „Sunt nenumărate cazuri de copii aflaţi la asistenţi maternali, deşi au părinţi. Aceştia sunt plecaţi, dar e ca şi cum nu ar avea. Din când în când, foarte rar, îşi mai aduc aminte că au copii şi ori dau telefon, ori vin în vizită, le promit raiul pe pământ, după care iar uită de copil pentru o perioadă foarte lungă. E greu să readuci un astfel de copil pe linia de plutire după o asemenea experienţă”.
„E foarte dureros pentru un copil să aştepte ceva ce nu se întâmplă niciodată. El se află într-o permanentă aşteptare a lui «Moş Crăciun» din Spania sau Italia, acesta nu mai vine, iar copilul are impresia că el a greşit. Astfel de părinţi sunt şi imaturi, şi inconştienţi”, a spus directoarea DGASPC Galaţi, Manon Cristoloveanu.
Peste 3.000 de copii lăsaţi la Galaţi
Numărul gălăţenilor care şi-au lăsat copiii în Galaţi este la fel de mare ca şi în anii trecuţi. În 2009 erau înregistrate 2.024 de familii plecate, iar în 2010 cu numai cinci mai multe.
În 2009, DGASPC avea în evidenţă 3.090 copii cu părinţi plecaţi, iar în 2010 sunt 3054. Este, însă vorba doar despre cazuri raportate, numărul real fiind mult mai mare.
