Vădenii de Cavadineşti, o aşezare înfiptă în coasta unui deal blând, aşezat acolo unde hotarul cu judeţul Vaslui înţeapă cursul Prutului, pare încă un loc uitat de civilizaţie.
O frumuseţe naturală clară răsărită din malurile râului este pătată de case vechi, învelite cu stuf, cu zidurile de pământ strâmbe şi rezemate de proptele.
Ai putea greşi cu uşurinţă spunând că ai ajuns într-un sat părăsit. Mai nimic în afară de câteva troiţe lustruite şi cârduri de gâşte rătăcite nu trădează faptul că aici pot locui oameni în secolul XXI.
Un sat prăpădit, dar cu mare potenţial, susţin dregătorii ţinutului care recunosc faptul că locuri atât de frumoase ar trebui puse mai mult în evidenţă, iar minime investiţii (nu doar locale) ar transforma satul într-unul cunoscut şi altfel decât pentru sărăcie.
Turismul rural anticipativ
„Vădeniul ar putea întrece toate satele care aparţin comunei Cavadineşti, asta pentru că acolo există potenţial turistic. O să vedeţi peste câţiva ani că aici lucrurile au să se mişte. Este însă clar că fără o infrastructură serioasă nu putem nici măcar să ne gândim că această localitate ar putea fi dezvoltată”.
„Putem face palate aici, pentru că nu va veni nimeni în zonă dacă nu sunt drumuri şi alte utilităţi” ne-a declarat primarul comunei Cavadineşti, Aurel Florea.
Acesta a continuat vorbind despre faptul că, pentru început, se are în vedere refacerea drumului comunal 8, de la intrarea în sat şi până la amenajarea piscicolă Maţa Rădeanu, drum care, în acest moment, poate fi considerat o provocare chiar şi pentru cei mai mari împătimiţi de off-road.
Pentru ilustrarea cât mai exactă a situaţiei de fapt vom spune că în momentul în care ne îndreptam spre sat a trecut pe lângă noi un flăcău călare, înfruntând o ploaie măruntă şi rece fără să se schimonosească prea rău.
Privind cumva superior, de acolo, din şa, spre maşina cu care încercam să ajungem în sat, băiatul a zâmbit şi ne-a spus că e mai bine aşa, călare, chit că te plouă în creştet.
Speranţă în parc
Presupunând că peste câteva luni acel drum ar fi ca-n palmă, există însă şi alte probleme care împiedică dezvoltarea zonei respective. Primarul spune că îşi pune toată nădejdea pentru exploatarea turistică a zonei în proiectul ecologic legat de Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, sperând că în felul acesta ar putea fi atrase fonduri mai multe, iar potenţialul turistic al zonei ar fi exploatat la maxim.
Este însă bine ştiut faptul că trimiterea Parcului Natural în administrarea Asociaţiei Judeţene a Pescarilor Sportivi, asociaţie coordonată de către controversatul om politic Ion Ştefan, care a eşuat în administraţie primind diverse funcţii de conducere la instituţii care mai de care mai importante, a pornit cu stângul.
Până în acest moment, în afară de panourile cu informaţii generice despre Parc, noua administraţie nu a reuşit să facă nimic altceva decât vâlvă, vorbind din start despre instituirea unor taxe pe care să le încaseze exclusiv, dar şi despre multe obligaţii ale celor din administraţiile locale ale comunelor din Parc, fără să precizeze ce beneficii ar avea aceste localităţi ale judeţului nostru.
Până când speranţele primarului şi nu doar ale sale vor deveni realitate, singurul obiectiv turistic, să îl numim generic aşa, este ferma piscicolă de la Maţa Rădeanu, fermă administrată de către AJVPS Galaţi şi bine cunoscută de către pescarii din judeţul nostru, dar chiar şi de către amatori de stat cu băţu-n baltă din alte părţi ale ţării.
Este drept că aceia care vin să pescuiască aici au privilegiul de a admira locuri de o frumuseţe rară, însă este prea puţin să ne mulţumim să admirăm frumuseţile din jur stând pironiţi într-unul dintre cele mai sărace locuri din ţară.
