Brăduț Covaliu, pictor legat de meleagurile gălăţene
Foto: Eugeniu Lupu

Brăduț Covaliu, pictor legat de meleagurile gălăţene
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Pictorul Brăduț Covaliu, de la nașterea căruia se împlinesc 100 de ani, unul din cei mai viguroși peisagiști și portretiști din arta contemporană românească, este legat prin adolescență de județul Galați

S-a născut pe 1 aprilie 1924, în orașul Sinaia. Din toamna lui 1936, a urmat Liceul "Dimitrie A. Sturdza" din Tecuci. Între 1942-1947, a studiat la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-l profesor pe pictorul Alexandru Jean Steriadi. A debutat în 1943 la Salonul Oficial. Şi-a organizat mai multe expoziţii personale la Bucureşti, Constanţa, Cluj, Budapesta, Atena, Calcutta, Bruxelles, Helsinki, Viena etc. A participat la numeroase expoziţii organizate peste hotare, la Bienala de la Veneţia (în 1962, cu 24 de lucrări).

A lucrat ca redactor la revista "Arta plastică", în 1963 a fost ales secretar al Uniunii Artiştilor Plastici din România, iar în 1968 a fost ales preşedinte al acesteia. Din 1960, a desfăşurat activitate didactică la Institutul Pedagogic din Bucureşti, apoi la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu".

A publicat volumele "Rugul de taină" (poezii, 1969) şi "Pe ţărmurile artei" (eseuri, 1977). Cu prilejul organizării, în 1977, a celei de-a 13-a expoziții personale, a donat Muzeului Județean din Buzău 160 de lucrări de pictură și grafică, iar în 1980, alte 140 de lucrări. A fost distins cu Premiul "Ion Andreescu" al Academiei Române (1962), Marele Premiu al U.A.P. (1981), Grand Premio Internationale "Trionfo 1981", Premiul "Omagio a Picasso", Roma (1981) etc.

A încetat din viață pe 29 mai 1991, la București.

Remarcat încă de la prima expoziţie personală (1946) ca un "artist care trebuie urmărit", Brăduţ Covaliu a avut o evoluţie spectaculoasă. În 1957, Ion Frunzetti vedea în el "un pictor adevărat, ce-şi pune veşnic probleme în legătură cu arta sa, căutând continuu soluţii de pictură, de disciplină mentală a picturii, şi încercând căi încă nebătătorite".

A fost unul dintre cei mai autentici poeţi ai peisajului, autor remarcabil de naturi statice în care se simte decorativismul artei populare, a abordat compoziţia cu mai multe personaje şi portretul, afirmând un ideal de frumuseţe umană în care robusteţea, asociată adesea cu graţia şi gingăşia feminină nu sunt doar atribute exterioare. A realizat cicluri tematice ca "Satul", "Oamenii", "Anotimpuri", "Avânt", "Marea", "Livada", "Muzica", "Gânditorul" ş.a., conducându-şi discursul plastic de la tradiţionalismul artei româneşti până la un sintetism cu valenţe decorative, împins până la abstractizare.

În peisaj, călătoriile făcute în ţară şi în străinătate i-au oferit o mare varietate de motive, de la străzile prăfuite şi casele modeste ale mahalalelor orăşeneşti, zările limpezi ale câmpiei, piscurile învăluite de nori ale muntelui, privelişti accidentate, cu stânci şi dealuri străbătute de drumuri şerpuitoare, până la splendorile arhitecturii veneţiene, pieţele baroce ale Weimarului, podurile Budapestei, vestigiile antice ale Romei sau perspectivele bulevardelor pariziene.

Portretistica este şi ea largă, incluzând figuri umane din diferite medii sociale. A pictat mineri din Valea Jiului, ţărani din Oaş şi Lăpuş, din Argeş şi Dobrogea, muncitori din Galaţi, femei şi copii, punându-le în evidenţă însuşiri individuale ca ţinută şi îmbrăcăminte, dar mai ales luminând faţetele mai greu de pătruns ale forului lăuntric. Şi în acest gen, are un mod personal de a picta. Culoarea fuzionează intim cu modelul, delimitând aproape sculptural contururile. La personajele feminine, artistul urmărește să scoată în evidență mai ales frumusețea sufletească a modelelor, bunătatea, sensibilitatea și tandrețea acestora ("Irina", "Candoare", "Iuliana", "Luciana", "Magda", "Portret de tânără", "Ruxandra", "Violoncelistă", "Zenovia" ș. a.).

Unitară sub raport tematic și stilistic, produs al unui artist ce contemplă lumea cu ochiul şi mintea unui meditativ, pictura lui Brăduţ Covaliu, modernă şi profund românească, este purtătoarea unui nobil mesaj de frumuseţe spirituală, de armonie şi echilibru.

Citit 706 ori Ultima modificare Miercuri, 10 Aprilie 2024 23:22

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.