De curând a avut loc, la Centrul de zi pentru persoane vârstnice, care își desfășoară activitatea sub egida Direcției de Asistență Socială a Municipiului Galați, într-unul din spațiile generoase ale Băii Comunale Galați, mai exact la Centrul Multifuncțional de Servicii Socio-Medicale pentru Persoane Vârstnice, în parteneriat cu Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați, lansarea unui volum de proză îmbinând memoriile cu ficțiunea, „Amintirile Anei”, al Ștefanei Buciumeanu, un debut semnat cu pseudonimul Ștefana Busuioceanu, cartea apărând la Editura Phoebus din Galați, sub atenta îngrijire a Violetei Ionescu.
Scriitoarea autoare a unor istorii mai puțin obișnuite, dar și a unui monumental roman istoric, „Dioclețian, între apoteoză şi blestem”, apreciază pe coperta IV: „Ștefana Busuioceanu este o povestitoare nativă, ea însăși un personaj ascuns sub cortina ficțiunii, încercând să estompeze asperitățile canioanelor prin care a curs apa ei, pentru a ne face să pricepem că viața seamănă cu un râu care-și face loc printre pietre, nisip și bolovănișuri ca să iasă până la urmă la loc larg și limpede, fie că se varsă într-un lac sau într-o mare.”
Evenimentul a fost moderat de Adi G. Secară, scriitor și critic literar, cu participarea invitatului special, profesorul Ghiță Nazare, care a prezentat o scurtă istorie a conceperii și nașterii proiectului editorial. Au mai luat cuvântul Marioara Andronescu și alți cunoscuți ai debutantei, unii fiind și personaje sau urmași ai unor personaje.
Din unele puncte de vedere, este un fel de manifest feminist, în hainele unui neorealism italian câteodată foarte dur, dragostea pentru cinematografie și teatru a scriitoarei spunându-și cuvântul.
Este și un exemplu de „istorie orală” a Galațiului, cu aspecte inedite ale vieții oamenilor simpli, dar și cu vreo două episoade de can-can vizând protipendada din ultimii ani ai comunismului, în special, deși șirul evenimentelor este dus până în anii 2000, dacă nu cumva și după, o dată fiind certă: 25 septembrie 2004, când personajul principal îşi întâlnește tatăl biologic, după 50 de ani! Aluzia la emisiunea „Iartă-mă!” (p.196) spune totul despre acest text neodickensian! În fotografie, autoarea, cunoscută de apropiați ca doamna Coca!
