Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(!) şi parcă (nu)-mi vine să-nvăţ şi să ştiu

că-n pierderea lumii nimica nu pierd:

câştigul e sigur, exult şi triumf

ca flacăra-n frig şi ca ploaia-n deşert (!)

(!) şi tac...şi mă uit – de atunci pân-acum –

cum toate s-adună, se scad ş-apoi pier:

în rochie albă, cu trenă-ncolţită,

s-aude nălţându-se Luna pe Cer (!)

(!) şi parcă mă sui într-o carte, mereu,

aşa, ca-ntr-un rai, şi aşa, ca-ntr-un iad:

câştigul e sigur, e locul de veci,

la care-am ajuns din păcat în păcat (!)

(!) şi tac...şi mă uit – de acum pân-atunci –

cum nu-i pierpătrat, dacă nu-i doipier:

în rochie verde, cu trenă-nflorită,

s-aude valsându-se Luna pe Cer (!)

(!) şi tac...şi mă uit – de acum pân-acum –

cum nimica nu dau şi nimica nu cer:

în rochie neagră, cu trenă uscată,

s-aude izbindu-se Luna de Cer (!)

Citit 1189 ori Ultima modificare Vineri, 30 Mai 2025 18:42

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro