Careul Unităţii Militare 01552 a fost, ieri, plin. Cei 653 de militari ai Batalionului 300 Infanterie Mecanizată “Sf. Andrei” Galaţi, alături de rude şi prieteni, au participat la ceremonia prilejuită de plecarea în cea de-a treia misiune în Afganistan a gălăţenilor. Ca la fiecare misiune, discuţiile prilejuite de acest eveniment s-au învârtit în jurul întrebării: ce îi mână pe militari în luptă – patriotismul, sau ratele la bancă?
La ceremonie a participat ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, alături de care s-au aflat şi autorităţile locale, dar şi arhiepiscopul Casian Crăciun, însoţit de un sobor de preoţi.
După trecerea în revistă a efectivelor militare de către ministrul Apărării, Gabriel Oprea, a urmat un moment extrem de emoţionat, cel de evocare a militarilor-eroi căzuţi la Revoluţie - sublocotenentul post mortem Iosif Ghimboasă – şi a celor trei, morţi la datorie în misiunile din Afganistan - sublocotenenţii post-mortem Narcis Şonei (2005), Ionuţ Cosmin Sandu (martie 2008) şi Marius Claudiu Covrig (iunie 2008).
Profesionalism pe timp de criză
„Fiecare soldat în parte este patria. Voi nu mergeţi singuri în Afganistan. Vă însoţeşte crucea şi părintele Paul [Zaharia]. Nu am dreptul de a vă ordona, am însă obligaţia de a vă ruga în genunchi să reveniţi sănătoşi acasă”, le-a transmis militarilor arhiepiscopul Casian Crăciun, după ce a oficiat ceremonialul religios.
Au urmat discursurile colonelului Adrian Tonea, cel care va conduce, în Afganistan, Elementul de Comandă şi Control Zabul şi Batalionului 300 Infanterie Mecanizată "Sf. Andrei" şi ale ministrului Apărării Naţionale, Gabriel Oprea. Colonelul Adrian Tonea a delimitat clar misiunea: „veţi asigura desfăşurarea în siguranţă a traficului pe autostrada A 1, veţi supraveghea acţiunile executate de Centrul Provincial de Coordonare, în cadrul Programului de Pace al Guvernului afgan şi veţi colabora la succesul acţiunilor de sprijin umanitar”.
Ministrul Gabriel Oprea a evocat militarii căzuţi la datorie şi a vorbit despre criza economică, cea care „nu a ocolit nici militarii”, promiţându-le, totuşi, acestora, că va contribui ca aceştia să aibă parte „de un trai decent”. Totodată, ministrul Oprea a vorbit şi despre profesionalismul militarilor români, admirat şi evocat „de lideri importanţi ai lumii, precum preşedintele Barak Obama, vicepreşedintele SUA, sau secretarul general al NATO”. Ministrul a vorbit şi despre noile dotări ale Armatei, care beneficiază, în Afganistan, de maşini blindate militare la fel de sigure ca cele ale americanilor, sau de aparatură pentru detectarea dispozitivelor explozive. „Cu toate acestea, Afganistan rămâne periculos şi de aceea vă cer să fiţi vigilenţi, căci sunteţi cea mai valoroasă resursă umană, sunteţi prioritatea MApN-ului”, a completat Oprea.
„Pentru patrie, pentru bani… cu Dumnezeu înainte!”
Cuvintele ministrului au venit ca o îmbărbătare pentru sutele de familii care, cu lacrimi în ochi, au urmărit parada militară, strigându-i pe nume sau aruncându-le flori în cale celor 653 de militari (între aceştia nouă femei) care, pentru următoarele şase luni, îşi vor face datoria faţă de patrie în Afganistan. Se ştie, salariul pentru o misiune în Afganistan nu este deloc neglijabil, mai ales comparativ cu cel din România aflată în criză. În plus, mulţi spun că nimeni nu îi obligă pe militari să plece în zonele de conflict, lăsând să se înţeleagă că decizia lor este motivată mai degrabă financiar. Pe de altă parte, nu trebuie neglijat un aspect: în afară de responsabilitatea „de zi cu zi” a fiecărui adult din România (care presupune plata taxelor, impozitelor, ratelor la bancă etc), un adevărat militar mai are o responsabilitate – patria.
„Am venit să fiu alături de naşul meu, Chiriţă Liviu, el pleacă. Eu nu sunt militar, sunt comerciant…. De ce pleacă? Pentru patrie, pentru bani…”, ne spune un tânăr, care se încurcă un moment, la întrebarea dacă ar merge şi el în Afganistan pentru banii pe care îi ia naşul său: „aş merge… dar să fiu acolo unde e şi naşul… e un salariu acceptabil, dar e riscul mare”. „… O fi salariul motivant, dar depinde şi de consecinţe, nu vedeţi câte se pot întâmpla?”, îl completează soţia, temătoare că bărbatului i s-ar putea năzări să plece şi el în Afganistan! Ioan Tudose, cu nepoţelul de mână, ne-a spus despre fiul său, militar cu o vechime de doar doi ani: „Este prima oară când se duce. În Dumnezeu e baza, să se întoarcă sănătos…Pleacă pentru bani, ce să facă la noi, cu salariile care sunt? A văzut că e greu, eu am avut patru copii, un salariu… de nevoie trebuie să plece! Cu Dumnezeu înainte!”. Alături de el, doamna Tatiana Păltinuş este toată numai ochi înlăcrimaţi: „Şi soţul, şi băiatul îmi pleacă. Soţul pleacă pentru a treia oară, iar băiatul, a doua oară… Soţul este militar de carieră, iar băiatul l-a urmat şi bănuiesc că şi fratele său geamăn va face acelaşi lucru…”. Bătrână şi cu vocea înmuiată în lacrimi, Catrina Buruiană nu mai poate decât să spună: „îmi aştept băiatul să se întoarcă sănătos”. Aşa cum îşi doresc toate familiile militarilor gălăţeni plecaţi în misiune. Tuturor le transmitem aceeaşi urare.
