(!) sintaxa mea frumoasă, de ziuă și de noapte,
ești mama poeziei de-o mie de lumini,
ești singura din care cuvintele-mi dau viață -
te rog, vino acuma, urgent, să mă declini (!)
(!) că mi-i morfologia defectă fără tine -
te-am mai strigat o dată, dar te-ai silit să fugi
și ai lăsat, frumoaso, nominativul singur -
te rog, vino acuma, urgent, să mă conjugi (!)
(!) căci verbul mi-i zadarnic, pasiv și-n ofilire -
ai milă și răbdare cu diateza mea,
fă-mă activ, aleargă-mi trecutul spre încoace,
prezentul de atuncea... frumoasă haimana (!)
(!) promit umblare lungă la topică... și nalte
accente pe silabe rostite mult și-ncet -
ș-apoi, ca năzdrăvanii, cu ochii pe candoare,
să ne suim, frumoaso, la loc, în alfabet (!)
