Mihaela Manole, în vârstă de 42 de ani a venit la redacţie pentru a se plânge de faptul că angajaţii Centrului de urgenţă pentru persoane fără adăpost, unde locuieşte de câţiva ani, îi opresc pensia de handicap. „Primesc o pensie de handicap în valoare de 234 de lei. Din aceşti bani, eu nu văd niciun leu pentru că îngrijitoarele îi opresc, deşi sunt sigură că nu au voie. Îmi plătesc singură mâncarea, detergentul, săpunul, tot. Nu iau masa de la ei, nu le cer niciun ajutor, decât cazare. Nu cred că au dreptul să oprească această pensie. Pentru a-mi ajunge banii, am ajuns să cerşesc şi ei ştiu acest lucru”, s-a plâns aceasta.
Pentru a afla şi versiunea cealaltă a poveştii, l-am contactat telefonic pe Adrian Subaşu, directorul Centrului de urgenţă pentru persoanele fără adăpost. „Mihaela Manole beneficiază de indemnizaţie de handicap şi nu de pensie, aşa cum susţine ea. Această indemnizaţie este sistată în momentul în care persoana în cauză beneficiază de servicii sociale rezidenţiale. Dânsa ştie lucrul acesta foarte bine. Nici nu mai locuieşte la noi de câteva zile şi, din câte ştiu eu, alegerea de a părăsi Centrul a fost a ei. După externare, îşi va primi banii, dar nu retroactiv, indiferent de perioada în care a primit asistenţă”, a explicat Adrian Subaşu.
De la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, am aflat că, într-adevăr, în mod cinic, legea îi lasă fără indemnizaţie de handicap pe cei care beneficiază de serviciile unui asemenea centru. Fie că le place sau nu mâncarea, se consideră că masa trebuie servită tot acolo.
